3903...Doar să vrem

  De fapt de a fi corect e și să vorbești corect, în bine și moralitate, mereu ținînd la EL. Cum E și firesc, să nu ni-L scoatem din minte cît vom fi pe aici vii, că vom mai fi. De nu știm asta, sigur nu e bine, EL știind ce și cum e la fiecare. Și cu gîndirea e să nu ratăm viața, ci beneficiind în dreptate și celelalte ale cumințeniei terestre.
  Înfăptuind viața cum trebuie, altfel nu ni-i în drept și de regulă trebuie să ne revenim. Trăind, vorbind și gîndind cuminte, potoliți și cu binele și morala firii cu EL, doar astfel se poate să vrem a fi. Nu numai noi ci și familiei de folos, dar și altora cumsecade între cumsecade că altfel e irosire. Încercarea moarte n-are, dar nu se cade și EL nu ne cere decît posibilul de a fi oameni de omenie mereu vii.
  Trăirea corectă nu-i un capăt de țară de ne atins măcar, ci ceva realizabil, doar să vrem.

2179.Pe baza binelui în viață mereu și a dreptății

  Sigur părinții vor fi inițiatorii și responsabilii cît vor trăi a educației noastre cît mai acătării. Și competente spiritual, moral și pe baza binelui în viață mereu. Cu spiritul dreptății cel inițiat și de continuat mereu. Deci școlile de la ce mai primare pînă la cele mai înalte și foarte înalte. Vor completa cunoștințe în toate domeniile vieții umane și altele în timp aflate.
   Concomitent cu cunoașterea SA în spiritualitatea necesară, ca generalitate. Și ulterior de aflat ce ni se va permite de SUS, în conlucrare, cunoștințe în toată sfera. Celor trebuincioase în dezvoltarea noastră în strînsă legătură cu EL și Lumea SA. Deci absolut toți ne vom pregăti în toate cele necesare profesiei ce-o vom avea. Dar și spiritual la un nivel la fel de echivalent preocupării, ori pe aproape.
  Ne mai fiind ca azi religii separate de pregătirea laică în general. Ci vor conlucra ca în Univers credința, spiritualitate cu toate ocupațiile oamenilor. Și astfel vom afla că spiritualitatea conduce Totul în univers și noi să ne aliniem doar.

1881.Corectînd viața care ne încearcă, să nu ne lăsăm

   Fiind moral și deci cu bun-simț ești de ne învins de nedreptatea oamenilor. Ca o fortăreață umană de ne cucerit, doar demn, calm și cu nădejde în mai bine și util. Să fim, astfel corectînd viața, care poate ne încearcă, să nu ne lăsăm cuprinși. De necazuri și totuși de le aflăm cu EL, și în nădejdea LUI, să ne lăsăm. Și vom fi cum trebuie și la rîndu-l nostru să nu-L dezamăgim, comportîndu-ne corect.
   Cine știe cum aflăm vreo faptă umană ce ne deranjează viața, să nu căutăm răzbunarea. Că-i calea doar a SA, noi să ne facem că nu vedem și de totuși nu răbdăm. Să-I cerem LUI sprijin, că-l vom avea și îndepărtată nevoia va fi, ne va ocoli pur și simplu. Doar cu răbdare și încredere în EL deplină. Orice ar fi să ne oprim de la fapte reprobabile și să-I dăm LUI în tihnă să-și facă simțită prezența. Ce ne va fi de folos, spre mirare, dar să nu ne arătăm, poate nu-i vremea?
   Ni-i dată uneori să o aflăm și fericirea, chiar și pentru scurte perioade, aproape de ne imaginat. Dar o simțim, o trăim, așa ca un balsam prea scump nouă, în suflet și ne împlinim oarecum. Și eu am avut o astfel de trăire cu EL și pentru EL, ca o mulțumire închinată LUI. Pentru un ajutor dat la o nevoie ce o simțeam că vrea să mă încalece, dar n-o fost să fie, m-o ajutat.
   Simțeam că o voi încurca cît de curînd, eram cu o mașină cam defectuoasă. În traseu anevoios noaptea în cîmp deschis și mă grăbeam cu treburi, alte vremi.