4236..Continuu.

  Ne dezmeticim uneori în plin proces de învățare, examinare a cunoștințelor la ordinea zilei în lume, oarecum puse de acord. Cu mersul, se zice firesc al omenirii și nu-i așa, ci viața ce ni-i dată nu oricum, ci-n concordanță cu noi și EL cum E. Nu cum ni se impune de religiile la ordinea zilei înstrăinate de calea SA și a noastră comună și încă ignorată cu bună știință.
  Și astfel noi ne croim calea sub neascultarea, cu obrăznicie îndrăznim ruperea rîndurilor supuse prostirii de veacuri multe. Ce-s în costuri consemnate de nerozia lumii îndepărtată de la EL, UN Mare Necunoscut, Singurul Din CER-ul, ce nu-L dorim aproape. De noi, fofilîndu-ne, chiar de plătim și cu viața, nu ne dumirim în ruptul capului defel deocamdată, ca zănaticii continuăm neștiind.
  O viață cum nu trebuie, în nevoi la o adică datoare LUI și nu sîntem conștienți, plătind contiuu cu toții.

3903...Doar să vrem

  De fapt de a fi corect e și să vorbești corect, în bine și moralitate, mereu ținînd la EL. Cum E și firesc, să nu ni-L scoatem din minte cît vom fi pe aici vii, că vom mai fi. De nu știm asta, sigur nu e bine, EL știind ce și cum e la fiecare. Și cu gîndirea e să nu ratăm viața, ci beneficiind în dreptate și celelalte ale cumințeniei terestre.
  Înfăptuind viața cum trebuie, altfel nu ni-i în drept și de regulă trebuie să ne revenim. Trăind, vorbind și gîndind cuminte, potoliți și cu binele și morala firii cu EL, doar astfel se poate să vrem a fi. Nu numai noi ci și familiei de folos, dar și altora cumsecade între cumsecade că altfel e irosire. Încercarea moarte n-are, dar nu se cade și EL nu ne cere decît posibilul de a fi oameni de omenie mereu vii.
  Trăirea corectă nu-i un capăt de țară de ne atins măcar, ci ceva realizabil, doar să vrem.

3490.Și ne vrea în înfăptuirea aceasta cu noi și EL

   Că-I Îndelungrăbdătorul, E, dar nu exagerat, are și EL personalitatea SA și limite Divine. Nu le intuim și de asta-I tot greșim, părăsiți plătim în neștire de ne săturăm ori ba. O fi din asta atașat acuma, mi se pare de noi poporul român că răbdăm multe mari și mărunte. Și vrea să-L urmăm și alții ca noi de început să se îndrepte și-n continuare vom trăi și vom vedea.
  De minte și echilibru om afla cum dorește CER-ul de la noi, reuși-vom a colabora. E o înțelegere de trăiri ce diferă exagerat în timp și spațiu, dar totuși de-i conduită demnă totul se poate. În limitele bunului-simț, a binelui și-n respect, credință nețărmurită în EL și Lumea LUI. Ce noi încă înstrăinați de atîta vreme, rupți de o legătură cu adevărat viabilă.
  Între CER și Pămînt în linii mari, că-n realitatea-I pretutindeni și mereu printre noi pe Pămînt. Cunoscîndu-ne cum nu ne cunoaștem noi mai deloc și ne vrea în înfăptuirea aceasta cu noi și EL.