Se afișează postările cu eticheta apropiat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta apropiat. Afișați toate postările

luni, 10 martie 2014

4322..De-a pieritului.

  La puțin timp și sub îndrumarea unui apropiat de atunci, C, am început cîine cîinește a mă dezbăra de respingerea. Unora din Lumea LUI, deci și a lui Satana, dar de atunci nu l-am mai întîlnit, acuma-s pregătit oarecum zic, cine știe cum va fi? Îs și eu destul de imprevizibil, și ăsta-i baiul, consider în relațiile cu EL, needucat în ale îndreptării cerute și încă restanțier și acuma.
  Dar pas cu pas mă înzdrăvenesc și încăpăținat o țin pe-a SA cale de urmat și vreau să-L știu cît mai bine și să-L urmez înspre ce-i nevoie. Că-mi dau seama că altă cale nu-i și nu va mai fi cumsecade cu noi oamenii, e de muncă și de o parte și de alta, nu simplă și ne grăbită. Că trebuie să dăinuie omenirea în vecii vecilor cu EL și Lumea SA, dar în condiții ce încă-s de aflat normale și încă-s îndepărtate.
  Calea ce-i în lume azi e de-a pieritului oarecum cu toții de-a valma în timpul rămas în neștire, nedrepți, imorali și fără de Dumnezeu.

duminică, 3 februarie 2013

2864.Că ni se scurtează zilele de nu-L urmăm bine

  Nu ni se destăinuia Dumnezeu cum am dori, să ne fie apropiat de sufletele noastre. Mai acătării, gîndirii noatre limitate de omenescul ce-l tot cultivăm de cînd sîntem pe Pămînt. Dar ne îngrîjîndu-ne de-o relație firească cu CER-ul SĂU și al nostru înspre cunoaștere. O cunoaștere firească cerințelor SALE, către noi, adică îndreptați cumsecade între oameni.
  Și să-L știm bine Cine E, nu alte abureli nedrepte LUI și nouă, ce se tot înstrîmbă la noi. De veacuri multe înstrăinîndu-ne de EL și pe EL de noi, avînd de îndurat în consecință părăsiri. Și cu urmări în necazuri, suferințe, deznădejdii de tot felul și chiar moartea prematură. Că ni se scurtează zilele de nu-L urmăm cum ne tot povățuiește încă din facere. Și-n continuare de cîte ori s-o ivit ocazia, ca și aceasta.
  Prin spiritul dat nouă să ne ție în viață, EL ține legătura cu noi. O legătură spirituală neutră oarecum, că nu ne influențează defel, spre o adeverire. Ne așteaptă pe noi dezmeticiți să ne comportăm omenește între noi oamenii și să-L știm corect.

duminică, 27 ianuarie 2013

2825.Se-ndură de noi și ni-l lasă pe apropiat în viață

  Sigur EL ne crede și de-I cerem cu ardoare și continuu sincer să nu ni-l ia pe apropiat. Se-ndură de noi și ni-l lasă pe apropiat în viață, doar înspăimîntat ca și noi. De așa urîtă fază, amenințătoare, hîdă și fără speranță pare doar. De ai în EL încredere, nu ești cine știe ce credincios dar vrei să te înființezi LUI în gînd cumva. Și EL te primește, te rezolvă, nu-ți ia cu îngerul morții viața celui ce te interesează tare.
  Condiția ce-ți rămîne doar ție de te prinzi în continuare, e să-I fii aproape ca să-ți. Continuă menținerea în viață a celui suferind, că acesta nu-i în stare să fie cum trebuie cu EL. Să-I fie recunoscător și să-ți continue demersul, poate și află calea SA. Și de a se îndrepta, cum doar El ne cere între oameni să-I fim și conștienți de EL. Cum E cu adevărat, nu altele ce nu-L privesc și nici pe noi, niciodată.
  Că-I greșim și din aliat în demersul tău deplin de salvare a suferindului în pace și viață. Te alegi cu mîinile goale, dînd totul pe o eroare, de a nu fi priceput menirea în viață.

joi, 24 ianuarie 2013

2805.Chiar cum ar trebui, oricînd e loc de mai bine

  Se poate și-i întîlnită situația, cînd îl avem sub atentă observație și-l apărăm. Pe un apropiat, fără ca el să fie prea conștient că-l susținem în fața SA. Mai incognito, rugîndu-ne și făcînd cam tot ce-i necesar pentru noi și acel om. Ce-i liber și ne angajat în fața LUI, ci se bucură de viață, cam inconștient de îndatoririle. Mai ales în fața SA și între oameni, poate fiind mai puțin corect, cum ar fi trebuit.
  Dar în limite rezonabile, cît e un normal de conviețuire pașnică și respect. Într-un spațiu civilizat cît de cît, că nu-i chiar cum ar trebui, oricînd e loc de mai bine. Mă refer aici la o luare a LUI în considerare mai corespunzătoare și adevărată. Și la bunul-simț și binele ce trebuie să domnească între oamenii planetei.
  Deci se poate și așa exista, sub tutela altuia, ce-i implicat cu trup și suflet cauzei LUI. Și a nostre, cum ne cere EL să-I fim, admițînd multe și mărunte, doar luîndu-L cum trebuie în considerare respectuoasă. Demnă și cît se poate de apropiată, că-n timp și spațiu aflăm cîte ceva ce ne va mai îndruma corect să fim.