2512.Devenim mai omenoși prin trecerea vremii

  Necazurile, nevoile ne îndreaptă în timp, suportîndu-ne mai ușor unii pe alții. Ranchiuna se uită se tocește cu anii, devenim așa mai omenoși prin trecerea vremii. Și nu printr-o îndreptare firească modelîndu-ne oarecum spre bine. Ci sătui de nedreptatea din noi ne redresăm încet, încet ne îmbunăm oare? Dar de EL oare știm? Sigur încă-i departe acea recunoștere corectă a LUI și plătim.
  Că nimeni ni-i prea nedrept și înrăit, dar pornirile-l acuză și e timp de potolire. Acordîndu-i mai ceva încredere cu răbdare mai multă, nu așa exigenți. Cu toate că încă nedreptatea lucrează urîțîndu-ne în comportări nedrepte. Crezînd că dacă avem ceva realizări în spate din orice domeniu, e firesc să fim distanți. Cu nasul pe sus, nerecunoscători și cîte și mai cîte neajunsuri de nu-i nițică bunătate.
  Și noutatea ne sperie, nu o dorim, teama de necunoscut, de neașteptat, surpriza ne destabilizează. Și e nevoie să ne învățăm, pentru a merge mai departe în viață. Unii așteptă o viață lucruri ce nu le știu, învață în orice perioadă a vieții. Să se bucure de noi și noi experiențe ale existenței umane și ale naturii ce-i cu noi.

1846.Trebuie să ne obișnuim cu regulile moralei bune

   În gîndirea nostră EL nu se amestecă, dar ne cere să ne îndreptăm și să-L știm corect. Minunile-s în lumea fizică, nu cu bunul simț ce n-i L-o implantat, la fel ca dreptatea. Trebuie să ne obișnuim noi, să le știm regulile morale corect și să nu le încălcăm niciodată. Pentru început revine părinților și după, cît vor trăi, iar nouă în continuare.
   Rațiunea ni-i liberă, nu vrea să se amestece niciodată în intelectul nostru. De cît de forță majoră și atunci pentru scurt timp, atrăgîndu-ne atenția. Că trebuie făcut neapărat un anumit lucru, care îl știm că trebuie, dar poate ne mai codim.
   Ca o paranteză, în trecut unii învățați ai vremii își dădeau seama de Existența SA. Dar nedreptele religii și lumea în general habar nu aveau de EL, ignorîndu-L. Mii de ani și EL o suportat cu stoicism, așteptîndu-ne la cotitura care ni se apropie. Astfel acei erudiți ne sugerau să-L inventăm că așa de tare-I lipsa LUI din lume. Și înrăită și urîțit-o apucat-o nedrept tare și părăsiți plătim toți.
   EL era și este dar ne-o lăsat impresia de părăsire că și așa nedrepți eram. Ca să fim tot mereu în ofsaid și s-o luăm pe cocoașă nestingheriți, ca și acuma. Cu toate c-o fost, acum 77 de ani, nu L-am luat în considerare bine, nici acuma încă. Că EL are un caracter ne-ironic și benefic nouă, nu cum se tot spune că-I foarte aspru. Doar cu cei nedrepți incurabili, EL îi știe și ei îL simt, dar nu-s în stare de bine.