2512.Devenim mai omenoși prin trecerea vremii

  Necazurile, nevoile ne îndreaptă în timp, suportîndu-ne mai ușor unii pe alții. Ranchiuna se uită se tocește cu anii, devenim așa mai omenoși prin trecerea vremii. Și nu printr-o îndreptare firească modelîndu-ne oarecum spre bine. Ci sătui de nedreptatea din noi ne redresăm încet, încet ne îmbunăm oare? Dar de EL oare știm? Sigur încă-i departe acea recunoștere corectă a LUI și plătim.
  Că nimeni ni-i prea nedrept și înrăit, dar pornirile-l acuză și e timp de potolire. Acordîndu-i mai ceva încredere cu răbdare mai multă, nu așa exigenți. Cu toate că încă nedreptatea lucrează urîțîndu-ne în comportări nedrepte. Crezînd că dacă avem ceva realizări în spate din orice domeniu, e firesc să fim distanți. Cu nasul pe sus, nerecunoscători și cîte și mai cîte neajunsuri de nu-i nițică bunătate.
  Și noutatea ne sperie, nu o dorim, teama de necunoscut, de neașteptat, surpriza ne destabilizează. Și e nevoie să ne învățăm, pentru a merge mai departe în viață. Unii așteptă o viață lucruri ce nu le știu, învață în orice perioadă a vieții. Să se bucure de noi și noi experiențe ale existenței umane și ale naturii ce-i cu noi.