4009.Demni în ținuta dăruirii.

 Ei! dacă însă ne nesocotim făgașul de o vreme cu priință, simțită, chiar inexplicabil. Chiar de mai sînt unele neajunsuri inerente lumii nepricepute în ceea ce ni se cade fiecăruia. Și refuzăm binele trăit printr-un altfel de mai bine omenesc, dar nesocotindu-ne. Datul ce-l simțim și să nu-l părăsim, doar de sîntem netrebnici, atunci părăsiți plătim.
  De nu mai știm de noi și familie, dispărînd din viață fără urmă, nepricepînd nimica. Și totuși simțisem binele făurit o vreme, dar ne-am răzgîndit și acum plătim. E bine să fim mereu în fața SA conștienți că nu trăim de pomană prin viață doar trecători. Fie cum o fi, nu, ci avem chemări, încercări și încercări, trimiteri și meniri.
  Să nu le ignorăm, ci dezmeticiți de-a binelea să ne facem viața în concordanță cu binele între oameni. Și-n fața SA, simțită acătării, demni în ținuta dăruirii măcar cît putem mai corect neîntrerupt.

3450...Ne schimbăm în bine și vrem să dureze omenia ce ni se-nfiripă

  Nu știu de ce și totuși inexplicabil mie, EL mai admite și acuma de la diverse religii. Inși în a I se apropia, pînă la un punct, a cunoaște o trăire lăuntrică de înălțate, curățire și exterioară. Între ceilalți dovedindu-te în timp și spațiu al om, îmbunătățit considerabil. Neputinciosul devine în vreme posibil îndreptat cît de bine se poate, limitat de neputințe ce uneori ne depășesc vrem nu vrem.
  Asta e, oameni sîntem și ne comportăm așijderea pînă reușim și ceea ce nu mai credeam posibil. Îndreptarea ce devine mai firească, oarecum demni între oameni de omenie. Nu că n-ar fi loc, că nu știm socotelile CER-ului, niciunul, cu toate că ne dăm rotunzi. Și încrezuți de cum simțim ceva ce nu am știut defel poate niciodată, ca oameni pe Pămînt.
  Prefacerile ne bucură, ne convoacă-n alte sfere ce parcă-s din alte vremi, și alte lumi. Ne schimbăm în bine și vrem să dureze omenia ce ni se înfiripă în ființa ce ne schimbăm fără să vrem, fiind în puterea de SUS.

2671.Interesați adînc nu superficial, de vina nenorocirii

  Ca struțul să nu procedăm cînd dăm inexplicabil de unii și alții în necazuri diferite. Cu capu-n nisip, nu știm, nu ne interesează, poate totuși luați aminte și vă interesați adînc, nu superficial, de cauzele acelor nenorociri. Sigur îs părăsiți de EL și au tăbărît pe ei nevoile și de nu se cumințesc în termen, o pot sfecli și mai și. Plecînd dintre noi, ne pricepînd viața atît de scurtă, cînd ar trebui să fie de 120 de ani.
  Încheiată mulțumit și sătul de zile, cu toate ale vieții cît dorea, cunoscute. Cu familia liniștită, ne îngrijorată, c-o fost timp de anunțare din vreme că ne ducem. Unde? Murind pentru aI LUI cunoscători, e o cale ce-i știută, bătătorită încă de pe aceste meleaguri, vii fiind. Știindu-L cumsecade, și Acolo e o trecere mai departe în desăvîrșirea cunoașterii SALE.
  Și a Lumii LUI, ce aici foarte puțini o știu, și de asta-i așa de aglomerată cu puzderia. De neajutorați, în nevoi și suferințe care mai de care, nejustificate de vreun nedrept. Că nu știu nici pentru ei însăși neobrăzații din fața LUI și a omenirii în necunoaștere încă.

2013.Peste capetele noastre, că nu avem comunicare

   Că vrem să-L știm, ca ceva inexplicabil, necunoscut, misterios și așa-I EL. Și ține la aceste calificative, mai E și tare pe poziția programată în legătură cu noi și Pămîntul. Peste capetele noastre, că nu ne-am învrednicit să avem o punte de comunicare. Întreținută și curățată mereu de mizeria, ce-o cuprins majoritatea, ce se cred cu EL. Și-n realitate îs doar cu ei înșiși în minciuni hîde și ne duc de nas de mult tare.
   Sîntem la cheremul SĂU, de vrem ori nu, că minte să fim cum ne cere nu avem. De se va ivi cumva ocazia de a conlucra cu EL, e cea mai deosebită relație. Și de vom fi proști și n-ar fi pentru prima dată, s-o ratăm, o vom sfecli, dar poate nu?! Doar EL știe ce ne pregătește și cum în timp vom evolua și înspre ce?
   Și cred că ne vom reveni, mai cumințiți și nu-L vom mai renega, ca zi. Ci să-I dăm ce I se cuvine, cu scuzele de rigoare și-o comportare pe măsură. Adevărată cu bun-simț și bine între oameni, căutînd să-I facem pe plac, nu contra ca acuma.