4292..Pricepem noi pămîntenii.

  Cu vremea ne obișnuim c-o colaborare oarecum cu CER-ul și unele obligații ce decurg cu vremea ni le însușim cît se poate. Că-i o continuă schimbare și oameni sîntem și-I tot greșim și ne mai lasă și ne și penalizează, uneori înțelegem alteori ba, încăpăținați. Nu I-e ușor nici LUI cu noi așa poznași ori destul de ne cum ar trebui, de fapt nici nu prea știm corect cum e de făcut.
  Totul să fie cît mai bine, ne chinuim oarecum și de la o vreme se înfiripă așa o mediere spre înțelegerea firească ție cu EL și invers. Nu-i bătut nimic în cuie și de se încearcă schimbări sugerate, de regulă eu nu le-am acceptat, mergînd pe o constantă. Cît de cît, nu mereu și respectată de mine de asta mai șchioapătă relațiile cu vremea se restabilesc cele dinainte oarecum.

  Se tot strînge un fel de joc, toleranța-i tot mai mică, poate mi se pare, dar nu, e tot mai cu grijă de ambele părți grija de corectitudine cît pricepem noi pămîntenii.

3826...În murmur de neputință

  De după început se vede treaba nu eram pe roze cu CER-ul, și tot așa o decurs viața. Omenirii, de EL ca o catastrofă ne tot continuu dă în vileag trăinicia necazurilor. De tot felul și moartea ce nu ne mai dă dreptul de mult tare să mai atingem mulțumirea. Înainte de a pleca de pe aici satisfăcuți de noi și urmașii în regulă lăsați.
  În gînduri și fapte corect între noi, natură și pe EL urmărindu-L firesc, iluzii. Se vede că, trăinicia speciei cu spirit și gîndire Divină, limanul nu-i la îndemînă. Nici dreptul la închipuiri demne nu mai e, condensați în fărădelegea atotputernică. Nu intuim ieșirea în așa corvoadă a decăderilor lanț de viețuire neputincioasă. Căindu-ne de necunoașterea ce ni-i la vechi porniri azi uitate în rîs.
  E o pîclă de sînge și tenebre absurde în murmur de neputință ce ne țiuie urechile.

3398.Din contra deschizătoare de căi și aflări

  Că nu-i nevoie neapărat să-I fii oarecum în atenția cîștigată în scurt timp. Relațiile cu CER-ul îs de regulă programate din timp cînd încă nu ești pe lume. De ești pe fază le cam știi, aproximativ îți dai seama că e ceva și-n timp se confirmă. E de a fi cum trebuie, poate nu chiar cazi pe firul dat, ci ești oarecum pe aproape. Se va căuta apropierea, ai deschiderea, ești primit, dar mai trebuie și tu să te afirmi.
  E de lucru, depinzînd de mulți factori și cum e lumea azi e și greu în așa înstrăinare. Și lăsat o vreme să afli ce și cum e cu ea, devine o problemă calea nouă, medierea. Relansarea cum trebuie și totuși trebuie mort-copt. Că viața nu-i așa ca să fie un oarecare reper de referință față de realizările oricare ar fi. E unică, complexă, dărîmătoare, din contra deschizătoare de căi și aflări edificatoare.

2788.Și cad de comun acord, că altă cale nu-i

  Deci se pricepe că-i o legătură deosebită cu CER-ul chiar de la începuturile familiei. Care-i cimentată de însuși Tăriile CER-ului și de ne zdruncinat omenește. De nu-s conștiente cele două părți, doar, dar atunci legătura-i fără EL și-i degeaba. Nu ține, se destramă și EL se va opune minciunii, părăsindu-i și-n nevoi, vor fi siliți.
  Să se îndrepte, că-i bai mare și-o pot încurca electric, murind din prostia lor. Vinovați ar fi și părinții, că nu-i îndrumaseră bine și pot părăsiți plăti. Doar de se întîlnesc cu EL și cad de comun acord, că altă cale nu-i. Se mai poate în timp un cuplu ce nu are copii din start să-L înduplece pe traseu și să le dea. De asemenea se mai poate ca un cuplu să nu se mai înțeleagă din varii motive.
  Toate-s cu acordul SĂU, așa că veniți-vă în fire oameni buni, că EL vă încearcă doar. Țineți-vă tari și înfruntați examenul, luați-l nu-l amînați pe altă dată, eventual țineți legătura cu EL. Și totul se rezolvă ca de la sine, veți vedea minuni mereu în viață.