4429..Ne mai luat în derîdere.

  Sînt cu vremea, constatăm, uzate treburi ce nu mai sînt utile mersului nostru prin viață, ce ne țin ne corespunzători. În fața SA, între noi, natură și oriunde existăm și ne comportăm ne adecvat, aproape involuntar, unii mai acătării, ceilalți urmîndu-i. Oarecum cumințiți cu toții, aliniați cerințelor înnoitoare, ce se preconizează, vrem nu vrem, mirați și potoliți în bine, contribuim.
  La îndreptarea necesară programate-i întorsături benefice, dorite dar nu prea îndrăznite prefaceri ce se vor face. De toți simțite la vremea ce se pregătește, o vom vedea cu toții și nu vom pregeta a ne așeza la noua rînduială ce SUS-ul. Ne-o tot cere de cînd lumea, dar e în curînd firească, contribuind cu toții la ce trebuie cum trebuie.
  De astă dată ne mai mergînd anapoda, ci înzestrați cu cele domolite-n bine, corect și datu ne mai luat în derîdere.

4292..Pricepem noi pămîntenii.

  Cu vremea ne obișnuim c-o colaborare oarecum cu CER-ul și unele obligații ce decurg cu vremea ni le însușim cît se poate. Că-i o continuă schimbare și oameni sîntem și-I tot greșim și ne mai lasă și ne și penalizează, uneori înțelegem alteori ba, încăpăținați. Nu I-e ușor nici LUI cu noi așa poznași ori destul de ne cum ar trebui, de fapt nici nu prea știm corect cum e de făcut.
  Totul să fie cît mai bine, ne chinuim oarecum și de la o vreme se înfiripă așa o mediere spre înțelegerea firească ție cu EL și invers. Nu-i bătut nimic în cuie și de se încearcă schimbări sugerate, de regulă eu nu le-am acceptat, mergînd pe o constantă. Cît de cît, nu mereu și respectată de mine de asta mai șchioapătă relațiile cu vremea se restabilesc cele dinainte oarecum.

  Se tot strînge un fel de joc, toleranța-i tot mai mică, poate mi se pare, dar nu, e tot mai cu grijă de ambele părți grija de corectitudine cît pricepem noi pămîntenii.