4292..Pricepem noi pămîntenii.

  Cu vremea ne obișnuim c-o colaborare oarecum cu CER-ul și unele obligații ce decurg cu vremea ni le însușim cît se poate. Că-i o continuă schimbare și oameni sîntem și-I tot greșim și ne mai lasă și ne și penalizează, uneori înțelegem alteori ba, încăpăținați. Nu I-e ușor nici LUI cu noi așa poznași ori destul de ne cum ar trebui, de fapt nici nu prea știm corect cum e de făcut.
  Totul să fie cît mai bine, ne chinuim oarecum și de la o vreme se înfiripă așa o mediere spre înțelegerea firească ție cu EL și invers. Nu-i bătut nimic în cuie și de se încearcă schimbări sugerate, de regulă eu nu le-am acceptat, mergînd pe o constantă. Cît de cît, nu mereu și respectată de mine de asta mai șchioapătă relațiile cu vremea se restabilesc cele dinainte oarecum.

  Se tot strînge un fel de joc, toleranța-i tot mai mică, poate mi se pare, dar nu, e tot mai cu grijă de ambele părți grija de corectitudine cît pricepem noi pămîntenii.

2542.La așa năzuințe de prosperitate în conlucrare

  Încăpăținarea, îndărătnicia în viața socială și chiar în familie, e de ne dorit. Ci colaborarea, întrajutorarea, e cam mult spus, cam mult cerut. Mai e încă vreme destulă, cred, pînă la așa năzuințe de prosperitate în conlucrare desăvîrșită. Într-o vreme ce EL ne așteaptă să ajungem, cum trebuie și conform programei CER-ești. Mai timpuriu e de înlăturat nedreptatea dintre noi toți, moralizare tuturora cu EL bine știut.
  Invidia, egoismul oamenilor, răutatea înspre urîțirea omului, de altfel cumsecade. Între ceilalți, știind de EL, așa empiric în timp și transmis în familie și obște. Încă ne molipsit întru totul, pe ici pe colo, încă curat, demn, ca la noi numai rămas. Nu știm pînă cînd va mai rezista, derutantei ofensive a nedreptății în societate. Că pe plan spiritual e de mult cucerită reduta LUI și înlocuită cu nerozia spurcăciunii hîde.
   Puțini foarte puțini de mai țin piept nedreptății, ce I se face și lor, doar pentru ei însăși. Cu mari greutăți și nenumărate proteste ale  prostiei ce caută să-L înfrunte încă. Chiar de plătește la greu, minte nu are, deci nu-i ce îndrepta.

1922.Și pentru EL nouă, într-o oarecare măsură

   Un fel de colaborare, ce nu o cunoști și poate nici apropiații tăi. Cu EL, Divinitatea, Unică, ce mai încolo și încoace, ești pe o cale în aflare. O experiență și pentru EL nouă, într-o oarecare măsură, că și noi și EL, am evoluat. În direcții care cum o fost posibil și programat de SUS, ce noi habar nu avem încă de multe.
   În timp te lovești de cîte nu gîndești și-L vrem și te lasă să te avînți. Uneori mai mult decît ți-i plapuma propriilor puteri, am zis e o lucrarea nouă. Și poate unii mai știu cîte ceva, dar nedreptatea-ți astupă urmele. Simte de mult că i se apropie ceasul, dar încă de mai găsește gură cască destui. Îi mai exploatează la maxim, dau și unii și alții socoteală în fața SA.
   Prin părăsiri și suferințe cînd le vine vremea și de nu se îndreaptă, o moarte grăbită. Ce să-i faci cu așa neputință și necunoaștere a adevărului SĂU, Unicul Dumnezeu. Lipsa Bazei vieții din lume permite încă multă nedreptate să coexiste .