2259.O oarecare intenție bună și ea, dar e de terminat

  Repet, faptele bune și comportarea aleasă, fără EL corect înțeles, nu se prinde. Rămîne suspendată o oarecare intenție, bună și ea dar care trebuie terminată îmbunătățită, de nu îi cam degeaba. Se poate pierde nefolositoare, de needucați și încă ne corespunzători oameni. Ce viața le pedepsește și trecem neobservați, irosind așa mîndrețe de om, dar nepriceput.
  Asta ca să fim oameni adevărați cum își dorește EL să existe pe Pămînt. Nu rateurile astea cu nemiluita, fără Dumnezeu și imorali, înrăiți, nepăsători. A că mai sînt umpluturi între cele două extreme, nehotărîții, de obicei mai degrabă atrași de negativitatea lumii. Și se sfîrșesc nemulțumiți neînțelegîndu-și rostul vieții lor, așa întreruptă fără s-o priceapă.
  EL nu dă socoteală nimănu-i, dar se știe că-I gelos strașnic și ne dorește ai SĂI, fiind creația LUI. Îndreptarea, faptele și vorbele bune își pașii premergători aflării SALE corecte. Intrarea-n aticamera Secretariatului SĂU, nu murdar de nedreptatea lumii, ci curat și cu năzuințe înspre EL.

1726.Faptele bune răsplătite pe Pămînt și în CER

  Cînd facem faptele bune, ar fi de dori mereu să le facem toate bune. E să credem în ele că-s cu priință, folositoare și potrivite cînd le facem și la timpul necesar. Deci cu credință că-s necesare și nu-s de pomană, nefolositoare nimănui. Faptele bune, constructive îs mereu căutate și răsplătite pe Pămînt și în CER.
   Și de ne învrednicim și putem ar fi de dorit să nu așteptăm plată, nici mulțumire  ci să ne vedem de drum. Că-i un drum bun și cu priință, întorcîndu-ni-se binele la o adică, de vă mirați. Dar trebuie avut încredere mereu și niciodată nu vă va fi dezamăgire ci mulțumire și înălțare.
   Că EL are grijă de toate cele și nu lasă nimic la întîmplare, doar să avem încredere în EL mereu. Și nu ne va dezamăgi, doar să ținem aproape, cît mai aproape. Făcînd ce ne cere, căutînd să-L înțelegem și de nu să ne informăm, că le primim. Nu sîntem lăsați de izbeliște de corespundem, nu-i simplu dar se poate. Cu unele amendamente omenești, pe care le acceptă, veți vedea.
   Să nu întindem prea mult coarda și relația poate merge mult și bine de vreți și EL bine înțeles.
   În istoria poporului SĂU de atunci, sînt și extreme, ce azi sînt neînțelese de nedrepți. Cum de exemplu Ezdra o îndeplinit o cerință a SA atunci, îndreptînd lucrurile nedrepte LUI. Planului SĂU cu acel popor, ce-n timp tot o eșuat pînă azi lamentabil. Dar și azi nu-L înțeleg și li se pare că EL greșește și nu ei că-s pe coclaurile lumești. Înstrăinați vizibil de EL și cerințele SALE.

1373.Sîngeroasele războie religioase

   Nedrepţii şi nepricepuţii la relaţiile cu EL, consideră semn de nobleţe în paragraful dedicat sîngeroaselor războie religioase din veacul al XVI-lea : fie-le tuturor sîngele roditor. Aiureli de zurbagii în nencredinţă adînciţi şi nu-I văd că-I gresiseră amarnic cu creştinismul lor nedrept şi părăsiţi în timp, tot plătesc la greu. Dar mintea nu le vine încă şi nici acuma de asemenea.
   De asemenea tot necredinţei în EL, curată, i se datorează nepriceperea fenomenelor naturale de aici şi de aiurea, tot pe loc o bătucim şi unii se simt împiedicaţi alţii, cam nedrepţi trec uşor peste neîmpliniri.
   Se zice că avînd minte şi spirit Divin, nu ne putem singuri da seama ce şi cum sîntem în lume şi de regulă avem nevoie şi de îndrumarea SA din cînd în cînd
    Nicăieri în VT, EL nu ne pretinde să-L  iubim cu atîta dragoste ca-n trăsnaia nt, ci doar să-L ştim corect acuma că prea sîntem străini de EL, momentan. Şi-n timp ne vom dumiri ce şi cum e cu EL şi numai cu EL, fără alte năzbîtii necurate ce ni-L ascund de mult timp.
  Corect avem porniri trăsnite, ce ne îndepărtează de firescul normal îndreptării dorite de SUS. De asta se zice că avem nevoie de plumb nu de aripi, că nu le ştim folosi demn ci anapoda, înstrăinîndu-ne de calea corectă nouă pe Pămînt. Pierzînd contactul cu omenescul şi realitatea dată.
   Şi nedrept fiind, tot avem nevoie de a colecţiona faptele bune, păstrîndu-le neatinse şi la o adică strîmtorare să ni le amintim cu plăcere, încălzindu-ne acolo unde şi cînd nevoile ne doboară. Şi supravieţuim cu ele în braţă şi altădată să ne îngrijim de şi mai multe.
   Curajul ne vine cînd reuşim să ne învingem pornirile interioare cu frică şi învingător de sine, ţi-i mult mai uşor într-o existenţă ostilă.
   Adesea un ton pedant şi cu cuvinte sforăitoare, ascund un fals inchipuit, ce debitează doar bazaconii, fără vreo folosinţă în viaţă. Se zice că există prostii bine îmbrăcate şi dobitoci foarte dichisiţi. Înfînarea nu presupune ură că ţi-i greu, ci obişnuinţa şi mobilizarea întru îndreptarea cerută.

Cum vrea EL

   Am vrea să fim dirijaţi de EL, cum ar fi mai bine, să avem obţiuni la alegere, cel puţin trei : bine, neutru şi rău, dar nu e aşa trebuie să ne căznim cu firea noastră să aflăm îndreptarea.
   Fără să ştim reacţiile LUI, la faptele şi gîndurile noastre, şi la final vom vedea nota, se poate să primim note rele şi în viaţă prin pedepse mai grele ori avertismente, prin uşoare pedepse.
   Pentru îndreptarea ce EL o vrea cît mai sinceră, adevărată, adîncă fermă fără întoarcere
   Dumnezeu, atotştiutor, are preştiinţa reacţiilor şi purtărilor noastre, dar nu ne sileşte să reacţionăm şi să ne purtăm într-un anumit fel. Avem, neîcetat, obţiuni : N. Steinhardt.

Răul din viaţa noastră

   Dostoievski şi ulterior Paval Evdokimov : Dumnezeu a creat lumea inocentă, fără de rău. Dar pe om l-a creat liber, adică liber de a crea răul, de al introduce în lume. EL şi-a asumat un risc prin actul creaţiei, se poate spune un risc  divin .
    Deci omul e capul răutăţilor lumeşti, şi Domnul pentru a-l aduce la normal îl pedepseşte tot prin rău ca să se trezească, să nu mai gîndească şi înfăptuiască răutăţi.
   Eu am primit numeroase pedepse de îndreptare de cînd mă ştiu, azi am hotărît să văd de va fi corect, ca să sufăr pedepsele şi nu tot să caut să iau măsuri de păzire de ele,ci de îndreptare.
   EL a dat şi de nu-s drept cum vrea EL, de va lua cumva, asta e, voi căuta să iau numai în seamă dar să nu mă mai căznesc ca pînă acuma, măcar am să încerc Doamne, să văd de voi putea.
   Cu sănătatea mea şi a familiei voi ţine legătura cu tine , pentru că-mi afectează viaţa închinată şi ŢIE, avînd o datorie ce mi-ai cerut să o îndeplinesc.
   Aşa de înrădăcinat e răul în om că-i trebuie foarte mult curaj să treacă să înfăptuiască măcar şi bine cît de cît, şi să-ţi iei inima-n dinţi, să facă numai binele, la început mai timid.
    Deci făptuirea binelui e şi un act de mare curaj, dar faptele bune , îs ca un cec în alb cînd te prezinţi la EL, şi-i mai uşor să-ţi îndelpineşti viitoarele îndreptări necesare.

Gradina LUI

  Mare e gradina LUI, si nu e ingradita e libertate totala de exprimare si fapte, gindire si credinta buna , EL asa a considerat si culege roadele, e nemultumit, isi va face ordine cumva, fara grija.
  Am citit pe net tot mai multe exemple de minuni savirsite de EL pentru ajutarea unor credinciosi ce apeleaza la EL in diferite probleme, de ne rezolvat prin metode clasice, astfel imi dau seama ca nu-s singurul ce am relatii cu EL, mai sint multi si e foarte bine.incercati si voi, curaj, e abordabil si va doreste aproape la orce ora din zi ori noapte, si ajutorul LUI e cel mai mare ajutor de care poate beneficia un om pe pamint.
  Vom inainta impreuna in LUMEA LUI ne vom obisnui cumva cu EL, nu vom avea incotro.EL tine la fiecare cratie a SA si are asteptari diferite in functie de potentialul fiecaruia ca persoana si familie in a face binele in aL sti si crede.