2211.Mereu e nevoie să ni le reamintească părinții

  Ar fi de dorit să facem binele instinctual, din porniri lăuntrice ființei noastre. Acele așa zise înrădăcinate din facere porniri spre dreptate, bun-simț și cunoaștere a LUI. Dar nu-s cum trebuie și mereu e nevoie să ni le reamintească părinții. Și cei responsabili cu adevărat de copilăria noastră. Nu cîte persoane ce habar nu au cei aceea bună creștere cu afecțiune, ci brute și cîte animalizate cu aspect fardat.
  Și doar după aceea restul educației poate continua și mereu de reamintit. Să fii părinte-i greu. Și cine se înhamă să nu-și lepede acest jug ce trebuie dus cu răspundere bună și plăcere. Cît trăim de vrem să avem o viață împlinită, asta ni-i dat încă de la început. De nu putem și simțim asta, se poate cerîndu-I LUI ajutorul și-L aflăm, văzînd cei de făcut.
  Deci nu sîntem mereu conștieți suficient de puternici de-o îndreptare bună între noi oamenii. Și-n fața SA, controlîndu-ne cum e normal ci lunecăm mereu înspre apucături nedrepte. Ușor ne ispitește încă răul și urîtul și mai greu e încă cu binele și utilul.