2219.Ne pricepîndu-I gîndirea, EL Imensitatea, noi...

   Da EL ne și iartă foarte multe, cîte poate înghiți și EL, nu pe toate, dar destule. De nu prea înțelegem multe din rosturile noastre pe aicea. Ne pricepîndu-I gîndirea, EL Imensitatea și noi limitați de EL că nu merităm.
   Noi în schimb avem mari probleme cu iertarea celorlalți ce ne greșesc. Chiar și cu noi înșine, greu ne vine unora să se ierte pe sine, cînd greșesc.  Mai bine să ne învățăm a uita, cît putem mai multe la hurtă, că mai bine ieșim. Uitînd voluntar, cîte și mai cîte, se află și iertări ce ni se cer de SUS să iertăm. E la nimereală, dar ieșim în final mai bine decît cîntărim ce nu știm omenește ce și cum.
  Iar despre răi că-s mai deștepți ca cei buni și considerați de fraieri. Îs aiureli, sînt și suficienți de mulți proști răi de bubuie. Ca și buni deștepți, pe care în așa impas din nedreptate, ne bazăm, sperînd la o îndreptare corectă.
   Să ne fie milă și să-i ajutăm pe cei neputincioși și de ne cer ajutorul ori ba. Pe bătrîni și bolnavi și cîte alte categorii de năpăstuiți, dați prin fața noastră doar să fim încercați. De sîntem ori nu oameni și ce-o mai rămas din ceea ce trebuie să fim?