2248.Visul, artacția existenței cum ni-i dată

  Un oarecare romantism ni-i dat atunci doar cînd sîntem lăsați în pace de SUS. Să gustăm viața, împlinindu-ne visul, atracția existenței cum ni-i dată. Pentru un început promițător cam la fiecare, doar de ne dezmeticim cum trebuie să fim. Acea perioadă de acumulări curioase ale cunoașterii limitate încă de nedreptate. Și ne învățați corect cei viața, avem de pătimit în curînd, părăsiți, ori încercați.
  În diverse moduri de atenționare, mai aspre ori nu, depinzînd doar de EL. Cum sîntem percepuți, cu antecedentele înaintașilor de sînge și ce am mai adăugat. Ori scăzut noi din ceea ce așteaptă de la noi înspre îndreptarea preconizată SUS. Că încă noi nu sîntem conștienți de ceea ce trebuie să fim și plătim. Începînd de regulă după acea perioadă limitată de liniște și pace de învățături.
  Care de nu-s cum trebuie ni se atrage atenția și chiar părăsiți suferim necazuri. Ca să-L știm corect și între oameni cumsecade să fim, doar astfel vom trăi împliniți. Noi și familia noastră, chiar de ei nu-L știu, dar oarecum corespunzători sînt între oameni.