Credința înaintea SA ne crează obligații și după aceea-s oamenii și noi înșine. La un loc cu familia ce ține de noi, deci EL primează și să căutăm să-L facem să ne aștepte cît mai puțin. Cel mai puțin, cănd ne solicită și simțiți asta, că altfel îL supărăm. Și putem avea necazuri, din cele mai neplăcute.
E ceva ce religiile nu vă acordă, că nu-s cu EL, ci cu năzbîtii închipuite, deșărtăciuni ca și ele. Deci nu vă acordă atîtea ce numai EL vi le ofertă, că-s foarte multe și neașteptate unele. Dar cu credință să fim în fața SA cît mai corect de se poate, poate puțin sfinți, greu, dar de-ncercat.
Efortul, că e un efort de a-I fi credincios LUI și numai LUI, că alții nici nu mai sînt. De ești serios, de nu, poți să te închini la orice-ți cade-n cale, cu consecințe la nimereală. De obicei părăsirea și necazurile, rețeta aplicată celor ce nu țin cont de EL. Nu că au vreun beneficiu, nici unul, poate de sînt mai demult și-o prins așa ceva, oarecum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu