3328.Loc și pace, ci doar necazuri și suferințe deznădăjduite, dacă minte nu-i

  Răul e ca și binele de factură Divină, date nouă pe Pămînt a le avea, a le promova între noi. Examene de luat, seriozitate care ne ferește ori din contra ne subjugă. Deci de rău să nici nu pomenim cît trăim, nu încă să-l înfăptuim, adică să nu ne facem de lucru cu el, fără rău între oameni. Că-i de rău, SUS sîntem cotați necorespunzători, nu pentru multă vreme și ni se întorc relele.
  Cu binele doar cu binele să ne facem de lucru cît viețuim în lume, ca bine să ne fie. Dar și de EL știind, că-i calea ce EL ne-o tot dorește și noi nu și nu, tot pe alăturea. În căi greșite nouă, părăsiți intrăm sub nevoi de tot felul, ratîndu-ne viața și a familiei. Și de nu ne venim în fire o mierlim rapid, fără urmă și păreri de rău, că nu merităm, nu-i recunoștință pentru așa trai.
  De izbeliște fără Dumnezeu, în rele și urîte înfăptuiri, de ne regăsit între oamenii lumii. Loc și pace, ci doar necazuri și suferințe deznădăjduite, dacă minte nu-i.

2989. Deveniri involuntare, de conjuncturi ne gîndite

  Repet : răul și binele ni-s date pe Pămînt să ne încercăm cu ele firea dată. Dintru început cu dreptatea și bun-simțul, cunoscîndu-L cît se poate de pornire în viață. Învățați doar de bine să știm, de rău niciodată, să nu-l luăm între noi, cu noi. E mai la îndemînă decît binele, ce-i mai firav, dar să ne obișnuim a uita de urît și rău. Constituindu-ne doar cu fapte bune și utile, chiar frumoase viața nu numai a noastră.
  Deci Divinitate ne-o hărăzit dintotdeauna să știm că există răul și binele. Construcții Divine, date omenirii să dea examene de comportare în diferite etape de dezvoltare. A lumii, mai cu binele mai cu răul să ne tot cunoaștem în fața LUI și a noastră. De ce sîntem în stare și s-o cam prins și lumea și EL de felul nostru de a fi. Destul de vulnerabili în fața răului și dezinteresați de binele nostru și al altora.
  În deveniri involuntare, de conjuncturi ne gîndite cu adevărat, imoralitatea și dreptatea. Mințită, ne-am dezobișnuit în timp că sîntem oameni cu frica LUI Dumnezeu. În așa lume încă-n puterile nedreptății.

1853.Nu împiedicați și grăbiți să părăsim lumea viilor

   Să nu ne închipuim bazaconii, răul și binele sînt pe Pămînt între oameni. Date să ne încerce, ambele să le simțim ce-s în stare și binele să ne însoțească mereu. Iar de rău să nu ne atingem cît vom mai trăi, ca să trăim cît trebuie. Nu împiedicat și grăbit să părăsim lumea viilor. Răul nu-l putem ca și binele descifra cum trebuie, îs de sorginte Divină.
   Să căutăm să ne împăcăm cu sinele nostru revoltat, pe noi că-n timp am greșit. Scoțîndu-ne în față toate fărădelegile săvîrșite, pentru a le îndrepta. Și așa să și facem în cel mai scurt timp, curățindu-ne în fața oamenilor și a LUI. Căutînd să nu mai călcăm strîmb, ținînd cont de noi înșine mai întîi și se poate și de EL. Ordinea cred că nu contează că-i tot una, fiind ființă cu gîndire și spirit Divin.
   Nici nu prea știm unde ni-i începutul și sfîrșitul în Totul din care facem parte vii ori dispăruți. Dar mai bine vii că sîntem un mic Tot, cu valeetăți Divine de putem afla calea. Că EL ne așteaptă să-I demonstrăm și chiar și noi înșine că nu știm ce urmează încă. Sîntem o creație complexă și greu de îndrumat, dar eduicabilă. Dar corect, e problema să fim dirijați și cu talent ca să ne împlinim cum trebuie.
   De asta părinții au cea mai grea misiune și să se achite, că așa vor și fi răsplătiți. Și noi la rîndul nostru să-i ascultăm, că-s responsabili cît trăiesc și noi după aceea. Ori la rîndul nostru părinți fiind, datoria cît vom fi pe aicea cu bine și înțelegînd ce trebuie.

1735.Preocupăm de temele ce ne stau în față cu EL

   Nu ne împăcăm cu faptul că răul și binele nu-s probleme în lume, că-s de sorginte Divină. Și noi nu le putem descifra, ci de luat ca atare. De bine să ne preocupăm mereu a-l înfăptui, iar de rău niciodată. Să ne preocupăm de temele ce ne stau în față prin cei mai destoinici dintre noi. Dar să nu igorăm îndreptarea firească și aflarea LUI, cum e corect de știut pentru toată lumea.
   Că de mult tare nu-I în lume perceput corect și avem părăsiri mereu și necazuri permanent. Lipsa de informație corectă asupra SA e principala cauză a necazurilor noastre. Că de foarte mult timp o fost eclipsat de minciuni și lăsată lumea fără alternativa SA corectă. Care în timp ne-ar fi dezmeticit și-n final acuma nu-I mai greșeam. Și nu mai era silit să ne tot părăsească și să ne pedepsească nevoile.
   Nu-i sfîrșitul lumii nicicînd, după cum cred nedrepții SĂI și ai noștri. Ci o vom mai duce-o un timp încă necunoscut, că nu ne vedem de ceea ce ne-o cerut. Și să fim astfel cum ne vrea și să începem aflarea noi căi de urmat.
   EL ne-o dat posibilitate să ne sălbăticim față de calea SA corectă și-i cam timpul revenirii. Incertitudinea e o cale ce-o aflăm mai demult și plătim oalele sparte. Și minte nu căpătăm ci-o tot ducem la întîmplare, ni se pare, dar e o pauză de gîndire nefolosită încă.
   EL ne mai creditează un timp, să vadă ce mai putem face și cît de tare ne putem îndepărta de EL. Ne încearcă și vom vedea reacția SA pe ansamblul lumii. Că-n particular și pe unele societăți plătim în părăsire fiind. E pretutindeni și nu-L sesizăm, se ferește că nu-L merităm. Trebuie să-I dovedim cîți putem buna-credință.