2806.A-i consola și dincolo, cum se mai obișnuiește

  O vreme ne sinchisim ori ba de o oarecare simțire ce ne-o punem pe seama celor ce nu mai sînt. Printre noi, apropiații, la care ne simțim datori a-i consola și dincolo, cum putem, cum se mai obișnuiește. Fiind întrăinați de EL și Lumea LUI, făcînd o brambureală de mîntuială, fără cap și coadă, dar aprig subtă de nedrepții firii. Ce nu-L au nici în cot ținere de minte, ci necurații și mincinoșii zei.
  Cu un traseu pus la punct de închipuită ordine religioasă fără Dumnezeu, ci cu zăhărelul. Ducerii de nas, a gură-cască destui și profitîndu-se de descumpănirea firii oricui. La așa necaz, că-n lumea aceea nu-i acces, ci surdo-mută viață cu suflete moarte. În căutări ce nouă ni-s străine, dar e o îndreptare acolo din ce-o rămas încă de aici strîmb, respectivului.
  Mai răzbat chemări, doar cei foarte apropiați ce se simt și datori față de cei duși. Le recepționează o vreme și la anumite intervale reamintite interferențe simțite. Ce-s bine de luat în calcul și să ne tot ducem la malul gropii, aproape să le fim o vreme doar. Singuri cu ei.

2769.Cu parfum de epoci demodate și nedrepte

  Sîntem datori a ști cît se poate de corect și cu dreptate ceea ce ne privește. Nu cîte aluzii și iluzii despre închipuiri cu parfum de epoci demodate și nedrepte. În care omenirea o tot fost tîrîtă închinătoare la morți necurați, ca toți morții. În loc să ne vedem de calea noastră corectă știindu-L bine și cu bun-simț între noi și tot de bine, frumos și util întruna.
  Că-n timp am fi reușit să răzbatem cum era nevoie după proiectul SĂU, împreună. A ne dezbăra de deficiențe ce ne stau în calea îndreptării corecte în fața SA și a noatră oamenii. Devenind competitivi în a fi adevărați, nu așa niște nemernici șmecheri puși pe căpătuială. Imorali, înrăiți, egoiști și fără EL, ceea ce ne descoperă în fața SA, nevoit să ne tot părăsească și să avem numai necazuri.
  De la o vreme, cînd se satură și EL de noi așa îndărătnici în chestiuni stabilite odată de EL. Și ne luate în seamă decît episodic și atunci de scurtă durată, continuînd nedreptatea în lumea oamenilor și-n natură. Tot de oameni încălcată.

2445.Mă doare-n cot de viață și de oameni

  Avem din facere componente Divine, gîndirea și spiritul. Datori sîntem să ne înălțăm, nu cît spiritul de SUS, dar totuși nu rămînînd animalizați de așa lumesc nedrept LUI și nouă. Nu cu formula  : mă doare-n cot de viață și oameni ; se va reuși să ne îndreptăm. Ci contribuind la binele nostru cum putem fiecare și ne ferindu-ne de cuvintele implicării.
  Ca datorie, gîndire adevărată, dreptate, bunătate, Dumnezeu, omul, misterul, civismul, libertatea.
  Să nu ne fie frică de a crede, în orice e bine, util și frumos omului realizat cu bun-simț. Că nu trecem drept fraieri și neputincioși de te implici în ceva ce mulți nu-s în stare. Nedreptatea lor îi împiedică să fie oameni cum ne dorește EL și plătesc. Să ne dorim și să contribuim la progresul necesar, știind trecutul ca bază de pornire.
  Progresul știut SUS în termeni ce noi nu-l știm, e planificat și-l urmăm, uneori inconștienți de el.

2139.Nedrepte LUI mai amanic, numai EL și ei știu

  Într-adevăr de regulă nu abuzează Dumnezeu de a nu ne simți și noi că trăim. Dar nu toți, acei ce-s datori prin familii de sînge, nedrepte LUI, mai amarnic, numai EL și ei știu de ce? Noi ăștealalți, poate nu vom afla niciodată, dar trebuie creditat EL în totalitate. Ca să ne putem duce existența cît trebuie și cum trebuie. Deci acei pe lista LUI neagră, vor plăti cînd li-i dat, putînd rata viața, nici începută bine.
   Ceilalți, în normalitate ce-o aflăm în timp, cu bune și rele, la hurtă, să ne învățăm. Doar de învățătură, că-n realitate ar trebui, ca după aceea de rău să nu mai știm în veci. Ci numai de bine și util cît vom mai trăi și de EL nelipsit din viața dată. Altfel e posibil un timp și chiar să ne stingem, dar tot prematur, ne înțelegînd viața.
   Nu c-am rata-o de tot, nu ci doar parțial, că normal ar fi să ne dăm seama de ea pe deplin. Trăind-o în pricepere cu EL, cît avem permisiunea de SUS, cu bine între oameni. Cu bun-simț în utilul necesar vieții cît trebuie și cum trebuie, aflînd din mers. Mulțumiți de viață, știind ce trebuie, tot așa vom fi cît va consimți EL.

1826.Cu EL sincer în îndreptarea firească, să-L știm

   Sîntem datori a ne cunoaște pe noi înșine, cu bun-simț analizîndu-ne de-a fir-a-păr. În liniște preocupați să nu uităm nimic ce nu-i cum trebuie în noi și-n fapte. Departe de frămînarea lumii și să ne orientăm spre potolire corectă între oameni. Conlucrînd cu EL, sincer în îndreptarea firească și să căutăm să-L cunoaștem bine.
   Nu ne prea permite multe, dar cu interes măcar să știm noi ce trebuie să făcem ca să ne fie bine nouă și familiei. Și-i bine pentru început, ulterior ori concomitent, depinde de EL să ne vedem de preocupările firești. Care în timp se vor schimba cum se va putea și cu EL în conlucrare. Depinzînd și de cît de dornic ești de a fi cum trebuie în fața SA și a oamenilor.
   E o luptă, o caznă pentru cunoașterea ta și a ce nu știm, căutînd mereu să ne perfecționăm. În viață și pentru alții de se poate, cum ne va îndruma EL și de pricepem. Închegarea unei înțelegeri corecte și la timp, e esențială și încă greu de atins.
   Să nu ne preocupe decît ce vom observa că ne dă EL voie, e greu de priceput, dar se poate. Și să-I cerem mereu de putem, lămurirea noastră în ceea ce ne privește a ști. A nu-I mai greși, ori involuntar și din ce în ce mai puțin cu timpul. Prinzînd la minte, cu îmbunătățirea unei conlucrări ce n-o sperai nici tu.
   Cu EL mai greu e să ne dăm seama încă, că ține distanța și nici multe nici alții nu ne spun. Ori nu avem voie, numai EL știe ce și cum.