Bunul-simț e bine cunoscut în lume, bine ar fi și de respectat, de aplicat între oameni. Dar aici e baiul, știm de dreptate și de cumsecădenie din copilărie, chiar așa sîntem croiți. Dar de nu ni se reamintește mereu cît vom trăi de părinți și cei în drept, o luăm pe arătură. Ca nedrepții, că-i mai la îndemînă răul și urîtul de înfăptuit, decît binele și utilul în general. De frumos nici vorbă, nu-i timp și nici nu ne mai pricepem, că n-o fost preocupare.
Raționali e bine să fim în viață, dar sînt cazuri cînd nici cu ea nu ne învoim. Și-i cazul de altceva, mai răzbătător prin viață, hei, atunci și numai atunci e credința. De scos la interval, să ne-o însușim cu încredere deplină, că altfel nu-i cu folos. În cazuri cînd gîndirea ne face feste și nu ne mai ajută, credința e scăparea. Dar totuși cu capul pe umeri nu niște proști, naivi și nedrepți ci curați și sinceri în fața LUI.
Și ni se rezolvă multe ce nici nu gîndești și-i uimești și pe alți necredincioși în fața SA. Dar să nu-i obligăm pe alții ce nu-și doresc o relație cu Divinitatea. Că-i lucru de pomană și fără rezultate, EL e pretențios și gelos, E Însăși Creatorul lumii. Și nu I te joci în față cu fasoane, că te părăsește și pedepsit o încurci electric. Nu-I de glumă cu EL, mai bine lipsă și îndreptat între oameni, o duci mai bine.
Decît să-L știi bine și din varii motive să nu te poți înțelege cu EL, că-i bai mare. O poți sfecli, ești la cheremul LUI, numai tu cu EL, vă veți rezolva diferendul în mod corect.
