Proștii doresc imposibilul, CER-ul să se jertfească și nerozii să prospere, nu-I EL așa. Ci însuși Răbdarea de exemplu, dîndu-ne ocazia să ne dăm de gol cum gîndim. Fățarnici și tontălăi, urîți în toate cele, egoiști și invidioși, țărănoi fudui nevoie mare. Urzeala neputinței de a fi oameni de omenie în lume și nici vorbă-n a SA față, nu cutează.
Ba da nerușinarea nu are margini și-o împopoțonat propriu zeu, momîia închipuită. De-a dreapta LUI? Aiurită tărășenie ce ține între toți proștii o vreme de răbdare supremă a CER-ului. Și ne arată celor cu minte cît de cît, că EL nu se coboară să-i învețe pe nevolnici. Să-și rupă gîtul singuri în părăsiri încuviințate de așa nelegiuiri nebune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu