3707...Să ne dăm seama de neputințele noastre în afara SA

  EL în timp s-o tot legat din varii motive, ce nu le știm încă, de diferiți oameni. Încredințîndu-i înspre oarecum direcția SA, dar nu suficient și au reușit cu toții. Însă EL mereu îi supunea la diverse minuni și alte exemple dătătoare de noi indicii. Despre EL și ceea ce aceia trebuiau să fie, nu toți și reușeau, rateuri fiind multe.
  Dar și unele reușite ce EL le considera ca atare, rateurile și acestea-s diverse. Și pentru noi inexplicabile-s foarte multe și diferite, ce mai mult ne creează semne de întrebare. Inexplicații și cred multe greșite aprecieri ce ne tot îmboldesc, fără a ști ce vrem. Îs înconjurate de mistere cele mai multe vagi cunoștințe în acest domeniu al căii SALE cu noi, oamenii împreună.
  Și minunile toate ce ni-s date să ne dăm seama de neputințele noastre în afara SA.

3403.Că nu s-ar petrece asemenea lucruri sub EL

  Cînd din varii motive apar divergențe cu seimenii noștri și-n natură. Și se ajunge la conflict, chiar deschis, e de evitat, dar dacă totuși se petrece. Sigur EL nu te va lăsa ne apărat și-i posibil mai mult ca sigur să învingi. Să nu-ți bați joc de învins niciodată, e suficient că l-ai umilit învingîndu-l pe față. Deci e și corect lupta de e să fie, să fie pe drept, nu pe din dos, pe la spate ca lașii.
  E totuși de evitat pe cît posibil, comportîndu-ne civilizat și demn, omenește cît sîntem. Ca oameni cu gîndire și spirit de SUS, deci expuși sfințirii, nu căderii în animalitate. În virtutea celor spuse, că învinsul suferă și-i de compătimit nu de a-i înrăutăți situația. Demonstrați că sînteți oameni cu adevărat, ce vă costă? A că ați fost supărați și înverșunați, da dar și înfrînați-vă pornirile.
  După ce nu mai sînt necesare, ați demonstrat ce era de demonstrat, că lumea încă-i destul de necivilizată. Și fără EL, că nu s-ar petrece asemenea lucruri sub EL.

3057.Condiția umană incapabilă, dar gîndirea și spiritul

  Cînd din varii motive cădem voit ori cine știe cum e încercarea dată, în patima banului. Ahtiați de valori materiale de ori ce fel, ori de vițelul de aur, banul, lăcomia nețărmurită. Ne excludem din ținutul spiritualității de orice fel, avînd alt zeu nefiresc și material. Chiar de nedreptele religii cooperează cu minciuna și avarii de orice fel, treaba lor.
  În fața LUI sînt la fel de vinovați toți și trebuie să se îndrepte ca să le fie bine. Că-n nedreptatea închipuită, raiul e pe Pămînt oricum de nefiresc, dar nedrepții i se complac. În nedreptatea în floare fără EL și inumani, imorali și înrăiți la culme. În asemenea condiții părăsirile LUI curg și necazurile așijderea. Și din orice fleac se pot naște catastrofe ce ne pot dărîma, ratînd și așa timida viață nepricepută corect.
  În așa lumesc deșănțat, al urii neîmpăcate, din te miri ce neajuns minor escamotat. Condiția umană e incapabilă de multe ori de ceea ce trebuie, dar gîndirea și spiritul. Ne domină căderile și trebuie vrem nu vrem să ne ridicăm oameni cum trebuie.

3044.Ferindu-te, să continui viața nestingherit de nevoi

  Din varii motive bune și utile cu frica LUI Dumnezeu, demni și cu bun-simț între oameni. Și-n natură, poate așa ni-i dat să fim și nu prea conștientizăm, EL ne susține. Viața ce-o ducem noi și familia, o fi și datorită unor împliniri de la strămoși și înaintași. În general, culegînd roadele răsplății SALE, bucuros și neatent, că nu-i cale bătătorită.
  Din cînd în cînd mai calci și-n străchini și-L superi EL te atenționează mai aspru ori mai domol. De te prinzi e strașnic bine ca-n continuare ferindu-te, să continui viața nestingherit de nevoile lumii. Ce tot ating cu nemiluita ici și colo nelegiuirea ce I se face și nouă. Simțind-o supărător uneori de ai priză la EL te ajută, în îndreptarea ce-i bună și acătării între oameni să fie.
  De nu, nu și-i bine să te liniștești, potolești tot cu ceea ce te-o consacrat în fața LUI. Binele, bunul-simț și utilul de poți și altora fără cont ci-n liberă voie bună ne contabilizată. Darnic și cumsecade între oameni și de EL știind cît pricepi cu folos simțit.

1842.În fața Sa sinceri să fim, ca oamenii cu bun-simț

   Cînd ne credem deosebiți și ni se acordă chiar încrederea cuvenită și nu confirmăm. Din varii motive, în loc să ne retragem din prim planul interesului arătat. Cu demnitate și păreri de rău curate, poate nu chiar sincere. Că doar în fața SA e nevoie numai sincer să fim, ca oamenii să fim cu bun-simț.
   Lipsa forței creatoare, dătătoare de multe, nu-i la cheremul tuturora și mulți se-ncumetă. Degeaba, e bine să fim realiști și să nu cădem din lac în puț, din lăcomie. Și ne cunoașterea unor realități potrivnice firii umane, unde eșecul e mai dureros ca lipsa de inspirație creatoare. Și-i și urmat de grave constrîngeri pe drept suferite, dacă n-o fost capul pe umeri.
   Că de regulă nimeni nu-i așa hain, cînd vede nemulțumirea, înfrîmgerea, suferința. Să mai scormonească în rană, căutînd cîte explicații, poate fără rezolvări. Ce ar fi de urmat în cazuri ce nu trebuie să se mai repete, ca învățătură de minte. Omenescul e fascinant și întortochiat și la bine și la rău, greu de descifrat.
   Nimeni nu-i numai rău și bun deloc, ci-i un amestec neomogem și foarte personal. Fiecare-i diferit de ceilalți, cu amprenta sa proprie. Ce și EL ne-o studiază. Acuma în 7 miliarde de firi și interese de bine și rău.