Cînd ne credem deosebiți și ni se acordă chiar încrederea cuvenită și nu confirmăm. Din varii motive, în loc să ne retragem din prim planul interesului arătat. Cu demnitate și păreri de rău curate, poate nu chiar sincere. Că doar în fața SA e nevoie numai sincer să fim, ca oamenii să fim cu bun-simț.
Lipsa forței creatoare, dătătoare de multe, nu-i la cheremul tuturora și mulți se-ncumetă. Degeaba, e bine să fim realiști și să nu cădem din lac în puț, din lăcomie. Și ne cunoașterea unor realități potrivnice firii umane, unde eșecul e mai dureros ca lipsa de inspirație creatoare. Și-i și urmat de grave constrîngeri pe drept suferite, dacă n-o fost capul pe umeri.
Că de regulă nimeni nu-i așa hain, cînd vede nemulțumirea, înfrîmgerea, suferința. Să mai scormonească în rană, căutînd cîte explicații, poate fără rezolvări. Ce ar fi de urmat în cazuri ce nu trebuie să se mai repete, ca învățătură de minte. Omenescul e fascinant și întortochiat și la bine și la rău, greu de descifrat.
Nimeni nu-i numai rău și bun deloc, ci-i un amestec neomogem și foarte personal. Fiecare-i diferit de ceilalți, cu amprenta sa proprie. Ce și EL ne-o studiază. Acuma în 7 miliarde de firi și interese de bine și rău.
