Da nu credem ceea ce ni se petrece mereu cît trăim, zicîndu-se că-i întîmpare și întîmplări. Mereu oarecum cu întîmplările ce ne vin la gură a zice, și asta și credem și nu-i. Ci totul o amănunțită și urmărită trasare a vieții fiecăruia cu mult înainte de a se naște. Neîncrederea în noi înșine, în cei de alăturea și de oriunde și mai ale necunoașterea SA, cum trebuie.
E „vina” întregii tărășenii ce-o tot trăim cu toții, nu de acuma ci de cînd e lumea asta nedreaptă LUI și nouă. Așa dată să fim și să fie, aflîndu-ne cînd va fi să fie, cutremurați atunci, să nu ne mai revenim nedrepți niciodată. Că destule am tras din străvechime continuu și să ne ajungă definitiv cît om mai fi pe Pămînt oameni. Că-n continuare om evolua altfel oarecum acuma nebănuit, în alte coordonate conform CER-ului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu