3484.A Pămîntului, cum e normal și nu e încă

  Că unele îți sînt bătute-n ținte și nu-s de schimbat, afli, chiar de nu-ți sînt pe plac defel. Te tîngui și de nu și nu, urmezi cîine-cîinește cît poți și cum poți dîra de urmat. Trecîndu-ți traiul și aflîndu-ți în timp menirea ce SUS ți-i trasată obligatoriu ție. Conformîndu-te înnoirii în timp și spațiu, chiar de nu-ți cam place, o urmezi pînă la capăt, asta e.
  Aflîndu-ți uneori și după ce nu ești ceea ce dorea-i a fi și ești doar pentru cei vii. Și cred că tu știi, noi doar credem, de Acolo că ești mai altfel, credem satisfăcut cumva, acuma cînd nu mai ești. Chiar și neînsemnații de aici au menirea dată de SUS și o urmează de vor ori nu. Sînt încălcări de cale dată ce se tot plătesc și nu ne dăm seama defel o viață întreagă.
  Rateuri ce nu-s conștiente defel, că-i rupă oarecum legătura generală de mult cu CER-ul. A Pămîntului, cum ar fi normală și nu e încă, poate se va realiza, doar EL știind aceasta.