2829.Mereu o nemulțumire firească în așa lume

  Viața ne implică-n căutări, scormonirea interesată a unor nedumerite întrebări. Găsiri de cîte explicații, cu mai mare ori mai puțin succes, ce nu sînt singurele. Mereu apărînd altele și altele, viața ne tot dă ocazii și satisfacții nu chiar cum am dori. Rămînînd mereu o nemulțumire firească în așa lume nedreaptă și cu interese mărunte.
  O grabă stăpînită, că nu poate ține mult, ne stingem destul de repede din aprinse porniri. Năvalnice ce se cred în creștere și mărire curioasă înspre cunoaștere. Dar se sting uneori pînă la mal, piere elanul, energia e insuficientă. Omul e delăsător, doar ceva deosebit să-i hrănească căutările pînă reușește. E greu uneori se și poate învinge neputința și cu îndărătnicie bună afla ce trebuie.
  Doar se cere să fim cum trebuie și să nu ne greșim țelul din neputința de a fi oameni. Adevărați, demni și cu știința SA corectă, netrucată, ce ne definește și înalță înspre ceea ce trebuie să fim.