3195.Cătîndu-ne un rost cam ne la locul său, dar asta-i vrerea deocamdată, bat-o vina

  Cu toate ale noastre vieți întruna de căutări ale existenței cum ne orînduim. Mai străbat din cînd în cînd și aflări despre altfel de oameni cu chemări spre înalturi. De CER ce nu ne sînt la îndemînă tuturora, cam le știm din auzite, ehei învechite. Străpungeri de hihnă ne la locul ei, lumini din nelumini păreri omenești în necunoaștere.
  Dar strașnice de ne-ar fi la îndemînă, nu-L merităm și se ține la distanță de fiecare. Cum îi dat, nu la fel, ci însingurat de putem, doar de putem să ne apropiem și consimte. Că de nu, e cam în zadar o vreme și cine  știe ce mai afli, cumva acătării de devii. În timp te procopsești și tu cu ce nu gîndita-i vreodată bine, că de bine-i căutarea.
  De rele-i plină tătă valea asta de înstrăinare hîdă fără EL și noi zîrliți care încotro. Căutîndu-ne un rost cam ne la locul său, dar asta-i vrerea deocamdată, bat-o vina.