3472.De nu-i preocupat EL măcar acolo neștiut de noi

   Sfinți nu se pot numi oamenii, decît cine știe în rare și deosebite trăiri, chiar nemaipomenite. Și totuși cred că-s și acelea sub imboldul CER-ului cumva din vremi poate ne știute de noi ăștialalți. Se vede că sîntem tare greu de dat la calea corectă și-n timp ne zburătăcim, sătui de bine. De o conlucrare ne satisfăcătoare pe deplin, tot mereu în căutări incorecte din varii motive.
  Educația, preocuparea mereu de împliniri și perfecțiuni și imposibilitatea pentru noi așa cum sîntem. Dați a fi imperfecți, Perfect E doar EL, Creatorul, noi așa dați și sîntem a-L privi de jos și mirați. În deveniri cît mai acătării, în timp și spațiu dumiriți să ne aflăm menirea oarecum la vreme. O vreme ce se va afla cîndva cum trebuie și la momentul dat încă din vechime, din facere.
  Că mai cred unii și alții în netrebnicii cu potențial de apropiere de SUS, aiureli ieftine și iluzii cel puțin hazlii. Că-n fața LUI nu facem nici cît o ceapă degerată de nu-i preocupat EL măcar acolo, neștiut de noi.