4392..Cerința dată odată.

  Ne cam agasează uneori urmașii, prea mici și nepricepuți într-ale dreptății, moralei binelui, utilului și frumosului. Naturii, omeniei și chiar și despre EL E de știut cît mai corect posibil, nu știu cei mari încă ce trebuie, dar mi te copii! Dar e de făcut lumină cît e nevoie, că așa sîntem creditați de SUS, a ști cu precădere ce se cere de CER, fără aproximările zilei.
  Păguboase de sus pînă-n josul societăților de cînd lumea asta după ureche în relațiile cu EL și EL cu noi după cum merităm și nu știm. Plătind peșin mereu și inconștienți ne luîndu-L în serios mai defel de ceva vreme, lăsați oarecum și de EL, văzînd că nu are cu cine încă. Așa îndepărtați unii de alții, deci să nu-i pasăm prea ușor și iresponsabil pe copii altora în grijă, că e a nostră de SUS dată.
  În primul rînd și nu-L putem duce cît am vrea și la o adică-I Aprig de nu ne vedem de îndatoriri cum e cerința dată odată.

3368..Supune necondiționat duhului, mereu materia primă și noi retrogradații

  Spiritul și mintea mereu vor conduce cît om fi pe Pămînt, chiar de unii nepricepuți. Fac altfel de socoteli, nedrepte pe seama materiei, calculatoarelor, cum or fi și cîte or fi. Tari în clanță la calcule, poate, dar spiritul și cu gîndirea dată tot de SUS. Ce mai încolo și-ncoace, țin capul de afiș al omului cît e el de neputincios în ceea ce-i cere CER-ul.
  Dar la o adică se va ști a impune mereu în fața a ce o creat tot el, sub supravegherea de SUS. Că nimica nu-i întîmplător și alandala pe aici oameni ai planetei Pămînt. Că-n CER totu-i bine și demult cunoscut ce vom mai face și de ce și cum. Că sînt mici abateri, reglabile cu vremea, totu-i sub control, chiar de ni se pare că nu, ori cam așa ceva în așa lumesc glumeț.
  Materia primă se va supune necondiționat duhului, mereu și noi retrogradații, pe lîngă ea. Cîtă vreme nu ne vom căta de calea cerută a o afla, mai întîi de toate cele, nu?!

1608.Ne va bătuci pînă vom fi cum trebuie

   Nu vedem decît în trecut neînțelese trăiri, nemulțumitoare și chiar pedepse și nu știm de ce? Și ne angajăm că nu vom repeta greșelile ce ne-au croit amarnic. Și nu pricepem nimica din vremurile apuse. EL e cheia și lacata vieții noastre, cum vrea EL trebuie să fim. De nu atîta ne va bătuci pînă vom fi cum trebuie oameni nepricepuți!
  Norocul nostru, ba nu, ocazia noastră e că sîntem în baremul SĂU, din schimbarea cerută. Ori mai bine, se pare în prelungirile așteptărilor SALE, ne mai rabdă un timp. Cît? Numai EL știe. Și ce va urma tot de EL depinde și de vom merita vom și afla.
  Nu-i prea mare brînză cu cunoașterea fără EL, că încercăm, o fi, dar rezultate ioc. În primul rînd și EL ne ajută doar să dorim, E să-L aflăm pe EL, Baza vieții. Și doar după aceea să ne învingem necunoașterea ce-i în lume și să pornim. Că nu știm ce ne așteaptă, așa de îndepărtați sîntem de EL și cele necesare vieții. Toate-s legate de cunoașterea SA și a ce ține nemijlocit de EA.
   Repet : ca prim pași ne cere să ne îndreptăm între noi oamenii în comportări numai cu bun-simț și doar binele înfăptuit. Și de reușim, se poate să-L abordăm sincer și așteptînd din partea SA cum e să fim.
   Îndreptarea cerută începe prin cunoașterea ta curioasă și totală, intimitatea îți va da durei de cap și puneri la  punct. Dar îs necesare și cunoscîndu-te te vei putea pune la punct singur și ireversibil. Că-i foarte dificil, o fi, dar altă cale nu-i. Și mai e ceva, rațiunea, gîndirea fără credință în EL nu se poate.
   Rezumînd fără de EL nu putem mișca un pai, viața ni-i imposibilă. Știu nu se cunoaște încă așa ceva, încă destul de inconștienți cu duiumul. Cît va mai dura incertitudinea aceasta? Cît ne va mai da EL voie. Să începem să prindem la cap, că încă-i greu, nu știm mai nimica, în umbra nedreptății.