4135...De nu ne revenim corecți a fi.

  Ni se sugerează că-I o dublă Entitate cosmică spirituală și negativă și pozitivă, fețe ale aceiași ființe Divine. Că-I Însuși Dumnezeu, că și oameni sînt așa și nu puțini atît răi cît și buni, nu concomitent, variind de la plus la minus. În sus și-n jos în funcție de numeroși factori și influențe exterioare și nu numai, ci și de anumite cerințe. Ori cauzalități ce ne depășesc de multe ori neștiute, ci doar în anumite condiții.
  Evidențiate, de regulă aflate de la alții mai știutori și neexpuse tuturora, la îndemînă negăsindu-se cu siguranță. Îs forțe ce ne domină de vor și pot în anumite condiții viața, gîndind, vorbind și făcînd ce nici nu gîndești de regulă, involuntar. Să zicem, dar nu-i așa ci așa trebuie să fie și e, uneori mai pe față alteori mai pe NV, planificate, oricum cu știre de SUS.
  Nu-i adevărat EL E așa cum trebuie, dar noi nu-L știm de cele mai multe ori greșind. Și așa ne îndepărtăm de EL și EL de nu-i încotro, trebuie pînă la urmă de nu ne revenim corecți a fi.

3786...Dar nu-i și adevărat, ci-s baliverne

  Ni se sugerează că de îndrăznim a I ne încredința cum trebuie să ne păstrăm. Linia credinței active, prin rugăminți, o fi, eu zic prin orice fel de activitate demnă. De oamenii ce sîntem, respectîndu-L cum se cuvine, aflînd ce trebuie și cum trebuie. La vreme, ne permițîndu-ni-se deraieri de ești pe fază mereu înspre ceea ce simți cu adevărat.
  Nu aiureli, ci cumsecade luptîndu-te cu neputințele firii și alte influențe ce tot apar. EL e mereu cu ochii pe noi, adresîndu-ne atenționări și bineți, să ne ajute cumva. Să nu uităm de noi și de EL în nici o împrejurare a vieții ce-i dă înainte. De vrem ori nu percepe datoria de învățat și prin obișnuința de a fi cum trebuie. O a doua natură ce am cam uitat-o cu desăvîșire și ni se pare că nu noi trebuie.
  Să-I fim cum dorește, ci alții cine știe de unde și cînd, dar nu-i și adevărat, ci-s baliverne.

1762.Omul e năstrușnic, visător și ar fi normal să-L știm

   Ni se sugerează că jucăm doar niște roluri în care sîntem distribuiți. Și-n timp toți ne vom recunoaște în alte trăiri în alte dimensiuni, uitînd de ce-o fost. Nu cred, doar EL știe adevărul ce-i în lume de cînd sîntem pe Pămînt. Omul e foarte năstrușnic și visător, dar ar fi normal să-L știm corect și să ne îndreptăm cum se cere. Și în timp vom afla ce trebuie și ce urmează.
   Poate nu toți deodată vom reuși să urmăm cererea Divină, ci în timp oarecare. Și cei ce-s în stare și au reușit, să-și desăvîrșească menirea preluînd noi învățăcei. Pînă vom reuși a fi cîți se condideră SUS, a fi cum trebuie, cu mijloacele actuale de comunicare.
   Și nu-i normal cînd îți simți sfîrșitul, să te începi a îndrepta cum se cere. Cu toate că nu-i prea tîrziu, că-i încă posibilitatea de te încumeți a fi cum trebuie. S-o mai duci mult și bine, realizîndu-te cum nici nu ai visat. Urmînd o viață nouă și alții, aflînd de ea, posibil să-și revie cum e și firesc, dar încă necunoscut lumii.
   Se consideră de nedrepții lumii că normal e să-ți urmezi existența după legile lumești. Și că asta-i sigur viața dată în acești parametri de dus. Nu se face nici un moment referire la EL și cerințele SALE, date nouă. Și că doar după ele ne ducem o viață de vrem ori nu, în linii mari.