Nu știm să fim cum trebuie și ni se pare că știm cîte ceva, dar nu complet. Aburiți de atîta prostie de noi inventată, supunîndu-ne tărășeniilor. Dăm în gropi și nu putem fi oameni cum trebuie, auzi: că viața trebuie să aibă un sens. Sigur, dar nu pentru netrebnici, că așa-i lumea ajunsă în fundătura asta și-i vai de ea. Nepricepută și tot mai îndărătnică, așa-i dat, pragurile poate ne vor dezmetici.De nu avem habar de EL și noi cum trebuie, ni se tot dau nevoi de trecut. De asta și suferim, dar mintea nu ne intră-n cap, încăpăținați și fără Dumnezeu. Ne nărăvim în neputințe și cîte alte nelegiuiri dăunătoare vieții date. De am avea habar de EL și noi cum e firesc, fără alte năzbîtii și fărădelegi. Conlucrînd cum trebuie cu EL pe față, o dată pentru totdeauna știind ce trebuie și îndreptați.
