Nu sîntem în cadrul naturii Pămîntului, ci aparte entități de sine stătătoare-ntr-o îndeletnicire. Cu cap și duh Divin, ceea ce mediul nu-și închipuie măcar, nici noi nu prea, că nu sîntem apți încă. Mai e cale în definitivare, dar să ne revenim acătării între noi toți de început. Încunoștiințîndu-ne de EL cum trebuie și ne tot cere, nu în cîte prostii neroade nouă și LUI.
Pămînteni dar nu de-ai Pămîntului, ci de mai de SUS în învățare cu asta pe Terra. De se poate, oarecum obligatoriu nu în totalitate, că destui nu încap la rînduiada dată. Și încalecă, sar peste obstacolele de luat în seamă, trecînd ca rața prin apă, ne rămînînd cu nimica în cap. Glagorii trebuincioase în viața dată ca oameni de omenie, respectînd CER-ul cumsecade.
Nu-n fărădelegi și răutăți, nedreptate și cîte străine de noi și EL din calea dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu