3516..Nu le mai apucăm de sîntem apucați, nu potoliți

  EL ne dorește împlinirea în cadrul proiectului CER-esc, cu o oarecare dragoste ne înconjoară. Dar nu se topește de dorul nostru, de noi ne vedem de nelegiuiri și nu-L urmăm. Nu ne căutăm de calea arătată, că minte și spirit Divin să ne călăuzească avem. Că ne zburătăcim, codindu-ne a ne comporta acătării, omenește, ci mai degrabă spre animalic.
  Nu ne cată-n coarne, să ni le păstrăm dar în afara căi SALE cu cei cum trebuie, ceilalți, aiuriții. N-au decît să fie rătăcitori o vreme de răbdare CER-ască și omenească. După care se coboară armata din pod și trupa de se dă la cale în ultimă instanță. Sub amenințare, cum e cam acuma de o vreme pe Pămînt, ori de nu înstrăinată piere.
  Ce să-i faci de nu ne întrebuințăm gîndirea și spiritualitatea constructiv în bine doar. Și întindem prea tare coarda răbdării SALE, cu fărădelegi continui, plătim și adio omenire. Adio CER și celelalte cîte or fi nu le mai apucăm de sîntem apucați, nu potoliți.