miercuri, 5 februarie 2014

4287..Cîndva cumva.

  Ne pune la treabă, nici nu cătăm motivația și destula  informare, îi dăm nainte fătă preget, nu tocmim nesiguranța. Aproape cu ochii închiși ne cătăm calea arătată și nu-i cu lapte, ne învrednicim din nou și din nou, și-i bai mare în sfîrșit. ÎL atenționăm, ne-o încercat și basta, e de finalizat nedumerirea ce părea tare plauzibilă punerea la punct o fost și-i de văzut.
  Fără resentimente, îi tare greu că oameni sîntem și ținem minte ca și EL tot și noi pe aproape cîte se poate și-i mereu de ținut aproape. De EL și noi să-I fim acătării că ne va îndruma corect doar să-L mulțumim cît mai bine în timp și spațiu alocat viețuirii. Pe de-a-ntregul, ne lăsînd defel îndoiala și fărădelegea să ne împiedice vreodată și a-L nemulțumi, că vedem ce pățesc netrebnicii.
  Indiferent de se numesc o vreme individualități sus-puse sau popor ales, ori altceva acolo prin lume călător o vreme să se cheme nație cîndva cumva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu