Pe stema Moldovei era reprezentat nu un cap de zimbru, ci de bour acreditat strămoșul cornutelor mari de azi, ce-o dispărut cam de mult. Că-n amintirea lui au mai dăinuit liberi o vreme și zimbrii și pe aici, dispărînd și ei cam cu două secole în urmă. În amestecul nelegiuit al omului fără nici o noimă, văzînd că-i o raritate trebuia ocrotit, nici azi nu-i cum trebuie.
Această îndeletnicire și pe la noi, neîndemînatici la bine ci doar la rele și urîte cam cu toate cîte ne învrednicim. Nu ținem cont că-i mai acătării limitarea numărului de erbivore mari, în sînul naturii prin lupii și urșii dați a fi acolo. În mod natural, că omului îi sînt permise doar pentru neapărată hrană, nu de dragul neputințelor de tot felul între noi, în natură.
Și mai ales în fața SA, demonstrîndu-ne nepriceperea de a fi oamenii ce trebuie să fim în trup și celelalte întru Divinitate datorate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu