4279..Pretindem că trăim?!

  EL ne dă ocazia de a fi oameni de omenie ori pe acolo oarecum și-n alte cîte posturi nedrepte, jucînd periculos pe muchie de cuțit. Viața la nimereală ne luînd-o-n serios defel și plata-i pe măsură, lăsîndu-ne din mîna SA de buieci ne ținînd la odorul dat. Nici EL nu-I interesat de așa făpturi neroade, scăpate-n voie de nevoia neputinței de a fi oamenii ce ar trebui și nu catadicsim defel.
  Ni-s la alegere căile date viețuirii cumsecade, ori puzderia de trăncăneli nesimțite pe socoteala LUI într-o existență derizorie. Fudulă de nu mai încăpem în ea, de dăm pe afară, în rîsu-plînsu lumii neputincioase și necugetată, ci mai degrabă deocheată. Din lipsa îndreptării firești cu EL alăturea, nu-n fărădelegile neisprăvite ce ni le tot croim într-o trăinicie neghioabă.
  Inconștienți mai pretindem că trăim?! Nu  ne învrednicim și pace să ne dezmeticim a fi oamenii ce trebuie cu cap să fim, între noi cu EL și oriunde.