3208.Ce să-i faci de nu-i minte și te afli în necunoștință totală de cum e viața pe Pămînt încă

  Că ne comportăm ca niște lași și-n necunoștință de cauza noastră adevărată, duși de nas de cîte năzbîtii. Nedreptatea lumii nu ne-o pregătit să înfruntăm moartea de cînd ne naștem, de nu sîntem. Cum trebuie sub pavăza SA, conștienți corect de EL și noi, cînd în sfîrșit ne lovim de adevărul morții. Ce-i oricînd posibilă, cum trăim anapoda, nedemni de omenia ce-i de construit în fiecare.
  Lăsați să viețuim la întîmplarea lumii cum se poartă, ne scutură strașnic știrea morții. Că bîntuie mereu printre oameni, indiferent de vîrsă, sex ori condiție socială ori culturală. De nu-I ești LUI arondat conștient deplin, te ia cu călduri și nu mai ai aer, nu ești indiferent. Chiar ți se pare nedrept că afli așa nepregătit în așa lumesc nepăsător și fără EL, deci la risc total.
  Nu-ți mai vine a înfăptui mai nimica fără frica morții, ce parcă te roade cîte un pic. Deja ai început să decazi, pregătindu-te serios de ducă pe copcă. Ce să-i faci de nu-i minte și te afli în necunoștință totală de cum e treaba cu viața pe Pămînt încă.