1522.Adevărul e doar o amintire

   Întîi am apărut în locuri prielnice vieţii, fără prea multe complicaţii, totuşi în luptă pentru existenţă. Într-o planetă Pămînt nu prea ospitalieră, aduşi de cine ştie unde, doar EL, în cadrul progamului SĂU, să ne adaptăm. Întîi să existăm şi încet, încet să evoluăm în aflarea civilizaţiilor treptate pînă azi. Spiritual  a fost şi e mai greu. Şi îndreptarea ni-i peste mînă de nu sîntem în stare şi ne înstrăinăm de EL aşa. Cu timpul EL nu se va lăsa şi din ce în ce ne vom apropia cum trebuie.
    Adevărul e doar o amintire, pentru unii ce-L mai ştiu, majoritatea, nu. Baza ne lipseşte din lume şi majoritatea-s anapoda croite şi trăite. E nevoie de dreptate, care-i o forţă care de nu-i minţită din lipsa justiţiei corecte, e imbatabilă. Dreptatea nu ţine cont de interese şi persoane, aspră şi imparţială. Minciuna triumfînd, ca azi în lume, asupra adevărului şi asupra dreptăţii îi stăpînă. Cît EL va  mai permite, să ne lipsească lumea de Baza SA.
   Nedreptatea fiind şi la noi acuma şi de multă vreme, o înlesnit încălcările drepturilor omului şi nedrepţilor la hurtă. Şi astfel puşi la răcoare ce-i ce nu-L închpuiau şi nerespectîndu-L, doar îşi ziceau că bine ar fi fost. Să-L aibă în apropire, că altă existenţă aveau, dar aşa nu înţeleg mare brînză dintr-o viaţă nedreaptă. Fiindu-I apropiat şi îndreptat, frică nu-ţi e de nimic nici de constrîngeri şi teroare. Ci nedrepţii se vor simţi ameninţaţi de tine că le vei scăpa din mînă. Aparţinînd altei puteri, cea ce domină lumea oamenilor din CER.
   Şi tiraniile nu interzic decît rostirea acelui adevăr ce le-ar răsturna de la putere, pe acele tiranii. Restul adevărurilor nu le privesc, nu se sinchisesc de oricare din ele şi de toate la un loc. Pe adevărul periculos lor îl dosesc cu mare atenţie să nu-L afle nimeni niciodată de s-ar putea. Pentru a nu le periclita lor existenţa nedreaptă, ci nouă şi LUI.
   De asta condiţia umană li se pare şi este multora imposibilă, mizerabilă şi o doresc oricînd de schimbat. Cu una mai bună, dar nu ştiu fiind molipsiţi de nedreptatea lumii şi ei şi nici nu-L ştiu, şi-i greu aşa.

1401.Cunoaşterii de SUS

   Ni se pare c-o realizare deosebită, am învins, cine ştie ce piedică de afirmare în societate, oricine am fi. Nu-i aşa, de eşti om deosebit eşti şi realizator şi înfăptuieşti pe măsura ta deosebită, afirmîndu-te în bine şi util multora.
   Sînt perioade cînd îi ajung şi LUI, supărările la limite insuportabile, zicem noi unii dar cine ştie ce-i ACOLO, şi ne părăseşte. Pe termene mai lungi, lăsîndu-ne la îndemîna nevoilor crîncene, cînd cursul istoriei e distorsionat. Omenirea suferă amarnice corecţii de ne suportat şi imaginat, că ni se cuvin?! Şi totuşi e aşa, avem de îndeplinit nişte examene şi să le luăm în anumiţi termeni de îndreptare şi învăţare cum ni se cere de SUS.
   Să ne căznim a-L pricepe-i greu şi totuşi nu-i încotro. Ne bucurăm tare în timp cînd perioadele bune ne cuprind în tihnă pe noi şi ai noştri. Şi ne amărîm de celelalte, nepricepînd nimic din existenţa pe pămîntul SĂU. Nu la nivel de ins, cu toate că-i bine şi aşa îndreptat să fii ca exemplu undeva de urmat, de se vrea. E nevoie acuma de-o amplă îndreptarte socio-spirituală adevărată, corectă de făcut, să-L mulţumească.
   Viaţa şi adevărul SĂU sînt pline de farmec, un farmec ce mulţi nu-l pricep, degeaba se chinuie îs nedrepţi şi nu le iese nimic. Trebuie să se îndrepte temeinic şi să-L ştie bine şi-om mai vorbi. Searbădă li-i viaţa nedrepţilor cum sînt înrăiţi şi urîţîţi într-o existenţă nedreaptă şi hîdă.
   Omul pentru noi e centrul existenţei pe acest Pămînt al SĂU, pentru alte exitenţe în alte spaţii cine ştie unde o fi altceva, o fi. O armonie în toate cele, de vom cunoaşte cînd îndreptaţi corect vom fi, mulţumindu-L. Că nu se poate atîta, trebuie de căutat pînă vom reuşi, cum o fi sub îndrumarea SA, să-L aflăm cît ne va da voie şi tot e ceva zic. Trebuie să-L urmăm, să-L urmăm, să ne vedem de calea ce ni-i dată încă de la începutul programului SĂU pentru noi.
   Da bunul-simţ şi autonomia spiritului, e în esenţă zis, să ne moralizăm în societatea umană şi cunoscîndu-L cum doreşte, e bine. E suficient deocamdată, se poate şi mai bine, cine poate ar fi deosebit şi de dorit să avem . Asemenea oameni ce-L vor mai aproape să-I fie, în desăvîrşirea cunoaşterii de SUS.