4389..Ci încă hoinari.

  Ne tot zăhăie dorințele neîmplinite, ne promit visele trăiri în concordanțe cu împotrivite gînduri, vorbe și fapte ce nu-s posibile. De ce? Nu vom ști, așa-s treburile de luat la mijloc toate ale noastre necugetate închipuiri, doar ne vom reveni acătării a fi. Și-n imaginație să nu mai vrem ce nu-i de vrut, ni se pune sechestru pe gîndirea nefolositoare, e greu, nu sîntem dați așa.
  Că și din năstrușnice și nu prea cuminți visări, deci și din ne cumințenii uneori răsare izbînda mai altfel rezolvată. Doar om ducea-o mai bine și nu dibuim altfel viața de dus cu bune și mai puțin bune, pînă ne-om croi acea existență doar de vis. Care va fi să fie, promisă și pe aci, dar nu-n condițiile minciunilor cu toptanul, ci-n realitatea SA cu noi și ăștia ne dați încă la cale.
  O cale ascunsă încă și tare greu de priceput, ne dați pe Mîna SA, ci încă hoinari pe meleagurile neputințelor de tot felul.

3341...De-i însușit pe nefericirea altora, oricare ar fi aceea

  Ne împing la fapte necugetate porniri nedemne, neomenești, ci aberații, nedreptăți. Ce nu ni le asumăm chiar pe de-a-ntregul, noi le facem, dar mintea nu ni-i trează. Conștienți și inconștienți, imorali și cîte alte neajunsuri din lipsa educației temeinice aplicate corect. Cu adevărat cum trebuie să fim între oameni și-i greu, dar mai ales în fața SA, ne dăm mereu examene.
  Ce nu le prea luăm în așa lumesc fără EL și noi ne cumsecade, ci delăsători la bine. Și înfipți la rele și urîte cît încape porniri și fapte nedemne oamenilor ce vrem să fim. Că viața-i amețitor de complicată uneori, trebuind strașnică ancorare în seriozitate și demnitate umană. Ca să nu aluneci în derizoriul nefiresc al imoralității de pretutindeni, înrăiți și egoiști cu ură.
  Că nimica nu-i temeinic și primit a ne fi cu folos, de-i însușit pe nefericirea altora, oricare ar fi aceea.