4187..Dintotdeauna

  Anunța prin intermediul micuței Maria Petre, Dumnezeu, că asupra nostră va fi tăvălugul bolșevic, ce-o trecut cum Îi zise atunci. În urmă cu peste 78 de ani și va urma recunoașterea SA corectă, tot mai corectă, dar nu-i așa, totalitarismul o apus oarecum că-i urmează încă prostirea. A destui gură-casă atît social cît și religios iar apropierea de EL e din ce în ce mai de ne găsit, ci neputința și mîrșăvia neroadă.
  Se vede treaba că încă nu-i așa cum ne transmisese Însuși Dumnezeu atunci, încă avem de tras neputincioși încă destule. Cu învățături de minte pe măsură, azi mai repede ne ridicăm de putem și știm ce vrem, nu pe aici, ci-n cele zări străine ce ne adoptă. Grăbite de nevoi ce noi îndemînatici i le tocmim, revenim îndestulați, cu vile și mașini. familii ajunse și cîte și mai cîte ne visate-n alte.
  Dinainte trăiri de neamuri multe și timpul trece și scadența de SUS ne prinde taman descoperiți, de EL cumva neștiind. Plătim de ne ies toate pe nas neștiutori de bine, potolire și Dumnezeu cum trebuie și nu de acuma ci dintotdeauna.

2785.Unii reușesc s-o ducă, ehei mult și bine chiar

  În schimb despre trecut să ne îngrijim, ca a lui greșeli ce ne-au marcat negativ. Să nu le mai repetăm în viață cît vom mai fi, văzîndu-ne de ale noastre și a familiei. Din care facem parte și ea ce ține de noi, că singuri e greu pentru mulți. Alții din contra reușesc de unii singuri s-o ducă, ehei mult și bine chiar pînă la finalul vieții. Fără să-i pese de ceilalți, ci de ei însăși, știind viața singuri s-o rezolve.
  Cu bune cu rele, tot înainte, ca toți ceilalți, dar ei fiind singuratici în trăiri mai altfel. Interiorizați și individualiști competenți într-ale vieții scheme fără ajutorul altuia. Luptători, muncitori de unul singur, anormali oarecum prin viață fiind. Că sîntem dați a fi cu familie fiecare, dar sînt excepții ce confirmă reguli date. Nouă de EL din Facere și de respectat cu multe amendamente, ce le-am tot zis.
  Și le voi repeta mereu, că asta-i menirea mea în lumea asta, deocamdată. Facerea o fost ticluită de nedrepții LUI și ai noștri cum le-o fost lor la socoteală. Nu-i așa decît în liniile mari ale familiei oarecum, că-s greșeli ce ne costă, dar cui-i pasă?!

2751.Viața cu ale ei trăiri ce ne împlinesc

  Trăirile noastre toate cum or fi îs mai interesante ca toată aceea vremuire dinainte. Ce-o trecut și nu mai este, ci vagi amintiri, cu nevoi din greșeli și altele ce nu le mai știm. Ne împing, ne-o inițiat în viața ce-o desfășurăm cum putem fi mai de folos. Ne uitîndu-ne prea iscoditor îndărăt, ci urmînd viața cum e cu ale ei interesante trăiri ce ne împlinesc.
  Chiar de avem nenumărate ispite și cărora nu le facem față, de a ne împotrivi LUI. Prin religiile lumii, ce-L cam ignoră și noi făcîndu-ne nu neapărat încredere în ele. Ci căutîndu-le a le descifra și nu vedem prostia lor comună, de a I se împotrivi cum pot fiecare. Cu mai mult ori mai puțin succes, înstrăinîndu-i pe oameni de calea SA.
   Expunîndu-i părăsirilor și necazurilor, ce-i termină și nemulțumește mereu. Dezorientați în așa nedreptate totalitară, fără EL și imorală în răutăți egoiste. Departe de ceea ce ne dorește EL nouă, și să căutăm a-L urma căutîndu-L corect.

1515.Prea credem trupul ce doreşte

   Într-adevăr în trecut şi-i bine să nu-l mai repetăm, după o aşteptare din partea SA, să ne îndreptăm şi şanse nu se întrezăreau. Ne-o dat liber, părăsindu-ne şi ne-am păruit cel mai tare din istoria omenirii şi azi cu amintiri groaznice multora. Şi pentru că-i greşisem un număr aşa de mare de populaţie, ne-o părăsit pe toţi la cele mai grele nevoi colective de cînd lumea. Aşa că fiţi vigilenţi, îndreptaţi-vă cît mai corespunzător, nu cu faţa la mormînt ca acuma, ci spre viaţă. Nu prea pricepeţi, sînteţi blocaţi în nedreptatea, înţepeniţi, ruginiţilor!
   Că sîntem datori şi ne dorim aflarea motivului vieţii date, oare cu ce scop? Poate în timp de vom merita, cuminţiţi de vom sta la dispoziţia SA. Da de unde ? Nu-L ascultăm nici de doi bani şi ne avîntăm în habar nu avem ce, ne opreşte pe şestache şi şuturi în fund ne dă la greu, doar îL  vom credita cum e în realitatea SA. Sîntem contingente de recruţi în îndreptarea cerută, tare încăpăţinaţi şi expuşi pedepselor, dar fără minte şi simţ de conservare. Şi nici responsabili nu ne vedem ci doar înavuţirea chioară pînă cădem în gropile sfîrşitului degeaba-n viaţă încercaţi.
   Ar fi de dorit, dar nu cred prea mulţi în stare să-şi sondeze eul şi ce colcăe în el să purjeze. Ca reziduu şi înoit să purceadă la o viaţă nouă corectă şi sigur va fi şi de EL văzut altfel. Avînd credinţă şi raţiunea se învredniceşte de mai multe capabile se dovedeşte în bine şi util.
   Se zice că nu sîntem cel puţin în universul apropiat Pămîntului, singura specie cu înclinaţii spre cunoşterea necesară. Cunoaştere ce trebuie să ne-o dovedim viabilă în faţa SA, cine ajunge primul competent. Deocamdată batem pasul pe loc. Nici în spiritualitate nu excelăm. Cu natura ne comportăm nedrept, prea credem trupul ce doreşte şi-i intrăm în voie, animalic ca şi cînd spiritul şi gîndirea-s de ornament. Nu le folosim şi nici iportanţă nu le dăm, onorîndu-le cum se cuvine, ca fiind ce-i mai cei de pe Pămînntul SĂU.
   Se poate să ne conducem după anumite reguli personale şi principii generale, care nu-s şi ale celorlanţi, Doamne fereşte să încercăm a i le impune acelora ce nu simt nimic pentru ele. Fie cît de utile nouă, demostrate, doar nouă, lor nu . Toleranţă înainte de toate.