1897.Ne-o purtat, dar i-am plătit cu suferințe

   Sîntem capabili de puțin, dar tindem spre mai mult, dar fără efort prea mare. De s-ar putea să ne cadă din cer, ori para mălăiață în gura lui nătăfleață. Niște gură cască, să ne poarte alții și ne-o purtat, dar i-am plătit cu suferințe de mii de ani. Că nedrepții nu erau în stare nici lor să-și poate de grijă, fiind fără EL și morală.
   Și încă și azi suferim de aceeași neputință, dreptatea față de EL și morală. Și părăsiți de EL, plătim pe capete, și murim fără să fi învățat ce trebuie. Că am mai fi dus-o cu folos de eram băieți și fete cu minte, dar de unde nu-i. Dumnezeu totuși cere, că EL ne-o răsădit în noi binele și dreptatea, doar datori eram să le folosim.
   Ni se pare că-i mai corect să fim înspre o realizare, decît realizarea în sine. N-o putem definitiva, e peste puterile noastre, limitate de atîta nedreptate și urîte prefaceri. În dauna omului adevărat și totuși nu va mai fi posibil multă neputință în lume. Cît de moderați ne dorim a fi față de lumescul actual, tot se va impune o fermitate clară ce va întrerupe prostia și răutatea.

1439.Ni-i vindecarea

   Nu-i nevoie să ne închinăm LUI, Creatorului, de nu simţim sincer nimic pentru EL, şi nu avem conştiinţa că-I cine E. Ci să ne îndreptăm mai întîi, moralizaţi în societate şi ştiindu-L corect, să ştim că sîntem privilegiaţi în raport cu foarte mulţi. Şi viaţa ni-i alta în bine şi s-o ţinem tot aşa, salvaţi fiind noi şi familia. Mulţi simt o nedreptate ce li se face din necunoaşterea SA corectă în lume şi de religiile ce-i mint cu neruşinare. Chiar şi ateii o duc mai bine de nu-L ştiu, dar îs cu bun-simţ între oameni.
   EL ţine foarte tare la cuminţirea noastră-n lume, ce ţie nu-ţi place altuia nu face. Şi doar abordarea SA după şi de-L puteţi afla corect, că de nu, mai bine atei şi-i o existenţă normală, deocamdată. Vrea să fie cunoscut corect în lume, dar nu obligă la asta, doar moralizarea-i pe primul plan acuma. Şi să caute lumea să-L afle faţă-n faţă cu EL singuri că-i cel mai corect, fiecare sincer cum doreşte cu curaj. Oricînd şi oriunde fără timp obligatoriu, EL permanent ne aşteaptă 24 din 24
   Nu ne iubim pe noi înşine într-atît, cît de invidioşi şi cu ură faţă de un altul, ni-i existenţa plină.
   În privinţa creştinismului în general şi foarte multă lume cu capul pe umeri, are o părere că-i un cretinism de paradă. Îşi dau seama de minciuna foarte exagerat propagată a necuratului mort vechi isus. Numai puţini gură cască se mai încumetă să ştie aşa năzbîtie hîdă, ce-L doseşte pe CEL adevărat din CER. Impunînd un violator roman pe post de zeu, tatăl corect a lui isus în cer-ul cui, că-s toţi morţi necuraţi de mult tare.
   Căile spre EL Adevăratul sînt nenumărate, dar egal valabile, doar să fim întîi consacraţi cu bun-simţ în societatea umană. Bineînţeles cine-L ştie, aflîndu-L prin cine ştie ce împrejurare rară şi deosebită cu folos deosebit lui şi familiei sale ori mai altfel, îs de ştiut de se doreşte. Făcîndu-I propagandă LUI corectă de se vrea, că destul minciuna ne-o tulburat şi stricat existenţa de foarte mult timp. Şi nu se lasă nici acuma hîzenia.
   Ni se pun în faţă obstacole în existenţă numeroase cînd pavăza SA ne părăseşte, că nu sîntem moralizaţi şi credem în morţii din nt. Nu ne ajută în suferinţe toate lucrurile din lume, îs aiurea tratamentele toate. Ci doar de ne îndreptăm cum vrea EL şi cît mai repede şi complet, ni-i vindecarea.

1411.Mass media, viaţa e risc

   Ni se pare că odată plecat dintre noi unul drag, pe tărîmul celălalt şi conform obiceiurilor şugubeţe, că serioase nu-s. Puşcăm un chef de pomină, i se zice pomană, o fi dar cu băutură şi gîlceavă, ioc ajutor ţie îndoliatule! Doar tragi nădejde că vei uita, aiureli, nu-i aşa. E doar o părere şi ţi se întorc nevoile lipsei, după cel plecat, cu vîrf şi îndesat.
   E de dorit ca fiecare în dreptul său să se gîndească din timp la clipa de despărţenie de cei vii. Şi să-şi ia măsuri de îndreptare corectă, măcar moralizat, să-i fie mult uşurată trecerea. O va simţi familia şi el în primul rînd. De poate şi binele doar de înfăptuit şi să-ncerce a-L şti măcar cît se poate de corect. Va fi o îndreptare de ultim moment, dar decît deloc, e totuşi mai bună. Şi să fie sinceră, că-i aşteptat.
   Nici-o închinare altă decît LUI, restul îs de pomană, deşarte. Zeilor lari şi alte închipuite obiceiuri nu te scapă de-L nemulţumeşti pe Însuşi Divinitatea LUI ce-I Singurul Responsabil din CER de noi cei vii de pe aicea. Şi nu oricum ci şi moralizat corect, că altfel e degeaba, ruga să ne apere EL de noi înşine. Noi înşine e marele bai ce ne încurcă azi mai tare ca-n trecut, ne-am înstrăinat tare de EL prin imoralitatea hîdă şi rea.
  Şi încă o teroare nouă, mass media şi altele încă la fel de corupte şi imorale purtătoare de nedreptate ne zăpăcesc. Pe ce-i pierduţi cu firea şi uşor de dominat, gură cască cît vrei distanţîndu-se grăbiţi de dorinţa SA. Luaţi-o cum vreţi are şi bune dar majoritatea-s rele şi urîte şi amestecate în deruta celor nedrepţi şi aşa. Despre EL nu am aflat nimic mai acătării, ci foarte sporadice veşti şterse. Dar minciuna-i peste tot domină şi gălăgioasă şi foarte diversă. Tot minciună şi nedreptate e.
   Viaţa e un risc asumat, primejdii cam peste tot, nedreptatea şi răul ne ademenesc mereu, de bine nu se prea ştie. În aşa condiţii, ne salvează morala şi înfăptuirea doar a binelui. Şi de-L vom şi afla ar fi minunat. Dar singuri că-I dosit tare de nedreapta lume. De vă-ncumetaţi, de nu domol, atei pînă se vor ridica nevoile nedrepte din lume. Întrezărind atunci mai a cătării Lumea SA şi pe EL, mai la-ndemînă oarecum.

1355.Limitaţi-vă

   Neimplicaţii în mai nimic, aşteptăm ce încă nu ştim ce, asta sîntem de mult timp, o scăldăm ca la Ploieşti. Ne dore-n cot de altul. Poate cine ştie prin ce împrejurare, să mai vedem şi ce nu ne interesează, oarecum. Viaţa, o tot repetăm vorba asta, dar nu-i ştim rostul adevărat, ni se pare că-l ştim şi din auzite. Ştiu că sîntem un proiect Divin pe Pămîntul SĂU, în derulare, pînă cînd nu ştiu şi nici chiar scopul, numai EL şi Lumea SA din CER.
   Omul e o fiinţă atît de complexă şi minuţios alcătuită, în legătură cu natura, Pămîntul şi universul. Un univers încă necunoscut, decît în anticamera secretariatului avem acces dar încă nu sîntem bine şterşi pe picioare. Am intrat direct de pe cîmp, cum ne-o prins vremea rea şi EL ne-o lăsat, poate L-om mai afla oarecum, îngăduitor.
   Nedrepţi fiind şi nerecunoscători LUI, încît L-am determinat să ne sperie încă de timpuriu. Uni-i ştiu de frică şi cu toate astea nu ne îndreptăm şi nici interesaţi de EL a-L afla corect nu cutezăm. Ci ne mulţumim cu ce străbate din diverse surse, de obicei anapoda şi dezlînate. Şi noi după ele luîndu-ne ne părăseşte şi frica ne cuprinde de suferinţe şi chiar de moarte.
   Dar de vede că înfricoşaţi, cu teama-n noi şi tot nu-I respectăm cerinţele, se coboară armata din pod. Armata LUI, adică părăsit o iei pe coajă de nu te vezi şi poate şi dispariţia, fără sorţi de izbîndă nici dincolo. Şi numai nedrepţii îs duşi de nas de alţi pungaşi, că dincolo-i speranţa şi mai şi. Dar nici aceea nu cred ce spun de se înghesuie aici să se-nbuibe, fără grija alte-i vieţi, aiureli pentru gură cască.
  Dincolo se zice că sîntem triaţi pe loc şi după o perioadă de acomodare începe urcuşul greu al îndreptării ce n-ai reuşi aci. Continui dincolo, după moarte, spiritual doar, ne ştiut ne auzit, ci doar acolo. Lumea viilor e separată straşnic cu Singurul Responsabil din CER de noi, EL.
   Aşa că limitaţi-vă  a vă îndrepta corect cum se vrea şi să-L ştiţi bine, doar înspre bine mereu. Şi continuaţi-vă viaţa cu aceste ingrediente de ne înlăturat cît veţi mai exista voi şi ai voştri, în viaţa nouă. Ne ştiută dinainte, ci acum cum trebuia mai de mult, dar asta o fost şi pace.