1897.Ne-o purtat, dar i-am plătit cu suferințe

   Sîntem capabili de puțin, dar tindem spre mai mult, dar fără efort prea mare. De s-ar putea să ne cadă din cer, ori para mălăiață în gura lui nătăfleață. Niște gură cască, să ne poarte alții și ne-o purtat, dar i-am plătit cu suferințe de mii de ani. Că nedrepții nu erau în stare nici lor să-și poate de grijă, fiind fără EL și morală.
   Și încă și azi suferim de aceeași neputință, dreptatea față de EL și morală. Și părăsiți de EL, plătim pe capete, și murim fără să fi învățat ce trebuie. Că am mai fi dus-o cu folos de eram băieți și fete cu minte, dar de unde nu-i. Dumnezeu totuși cere, că EL ne-o răsădit în noi binele și dreptatea, doar datori eram să le folosim.
   Ni se pare că-i mai corect să fim înspre o realizare, decît realizarea în sine. N-o putem definitiva, e peste puterile noastre, limitate de atîta nedreptate și urîte prefaceri. În dauna omului adevărat și totuși nu va mai fi posibil multă neputință în lume. Cît de moderați ne dorim a fi față de lumescul actual, tot se va impune o fermitate clară ce va întrerupe prostia și răutatea.