1896.Să ne facem datoria de om

   Să nu ne trezim barbari în gîndirea că-i stăpîna vieții, că nu-i așa ci cuminți în toate. Doar se mai poate cunpătarea să ne îndrumeze între vis și ralitatea rațiunii. Să ne facem datoria de om, că n-o prea știm, de atîta nedreptate și abureală strîmbă. LUI și nouă, în așa nevoie de realitate sîntem încă, pînă va dori EL să intervină.
   Și vom avea de îndreptat nedreptatea adunată în secole multe, făcîndu-ne datoria. Față de EL și obligîndu-ne să fim cum trebuie în toate cele omenești și nu numai. Datorie îndeplinită cumsecade, nu intoleranță și fărădelege, că EL ne va fi aproape. Și-L vom afla mai altfel și nu ne va mai permite multe derapaje.
   Nu cred că vom mai fi așa de inconștienți ca acuma, într-atît încît să fie nevoit. Iar să ne părăsească ca acuma și-n suferințe și disperări să ne sfîrșim neștiutori. Ci ruptura cu acest prezent nedrept, va fi totală, în timp, aflînd ce trebuie și cum trebuie.