3466..Întoarcerea printre adevărați, necorupți, ci cumsecade

  Da nedreptatea ne-o parazitat omenirea cu tărășenii, religii și activități fără EL. În imoralitatea și nelegiuirea rea și urîtă a lumii, ne iluzionăm doar în bine și nu e. Viața fără EL e o părere de rău că sîntem și nu cum trebuie, ci-n amăgiri mereu inutili. Și aiurite prefaceri dăunătoare omenirii și mediului natural, de noi înșine nedemni dovedindu-ne.
  Dezmeticirea-i purificatoare cînd e săvîrșită cu încredere deplină în tine cu EL în gînd mereu. Te ajută să redevenim ceea ce ni-i dat, încă incapabili și falși pe drumuri uitate de bine. Pericolul morții și necazurilor, părăsirilor încet, încet se îndepărtează de tine, fii om adevărat! Acceptarea Adevărului și lepădarea închipuirilor năucitoare de multă vreme între oameni.
  Încercarea de depășit cu bine și întoarcerea printre adevărați, necorupți, ci cumsecade.

3126.De nu-i morală e bai mare și trebuie găsit remediu imediat ca și-n justiție cu imparțialitate corectă

   La noi e ca la noi, injustiția, imoralitate, nedreptatea mușcă mai mult din firescul omului ordinar. În alte zări unde dreptatea e lăsată să-și facă treaba, nedreptatea-i mai fandosită. Nu-i în largul ei cum e cam peste tot înstărită-n fărădelegea cunoscută-n lume. Deci două și-o infinitate de alternative, ce se-nscriu de la plus la minus, față de cum ar trebui să arate lucrurile.
  Cu solemnitate dreaptă, rapid pusă-n aplicare cu severitatea necesară mereu nepărtinitoare. Ci cumsecade cu cine-i oropsiți cu adevărat și drastic de dură cu neghiobia, ura și răul. Clară și fermă ca lumina zilei însorite, rece ca înghețatul ger de iarnă sterilizînd. Neputința, nedreptatea, imoralitatea și celelalte nedorite-n societate vreodată.
  Că ne aliniem mereu înnoirilor vremii și nu mereu ne și conformăm cu toată ființa. E firesc, învechirea noastră și noul vremurilor nu ne priesc mereu, de nu-i morală. E bai și trebuie găsit remediul urgent ca și-n justiție cu imparțialitate corectă.

2932.Bine dai bine primești, rău dai rău încasezi

  Dreptul la viață greșit înțeles, nu la viață destrăbălată, imoralitatea regulă de conviețuire? Nu, că-i degeaba existența, animalitatea ne conduce și ce oameni mai sîntem? Aiurea viața, o vreme ne fericim cu ale nevoilor primitive îndeletniciri și ele cu rostul lor. Dar în limitele bunului-simț, educați de mici, atenție părinți, nu vă dă dreptul nimeni. Să-i neglijați pe copii voștri niciodată cît voi sînteți.
  În fața LUI și a societății răspundeți și de felul cum vă achitați de această sarcină. Dificilă și prea-ocupantă cum puteți, ar fi de dorit cu dragoste și atașament pe față. Îndemînare doar spre binele omului din voi și ei, măcar respectîndu-vă oriunde. Și cu oricine de pe Pămînt, că vi se-ntoarce și ce primiți, ce ați dat, nu? Așa-i, bine dai bine primești, rău dai rău încasezi.
  Și de regulă cînd te aștepți mai puțin, cînd ți-i mai dragă lumea, de te năucește viața. Asta e, e greu de trăit netrebnic, poate doar o vreme, că-s în așteptare nevoile toate, ce te privesc.

1791.Și avem ocazia de părăsiri și necazuri și nu plac

   EL ne tot dă de știre că-L ignorăm și nici cum trebuie între oameni nu ne purtăm. Adică imoralitatea și înfăptuirea relelor, neștiindu-L cum E și-L supărăm. Și avem ocazia, de se poate spune așa, de părăsiri și necazuri, ce nu ne plac defel. Dar să vă vedeți de aflarea SA, cu adevărat, nu trunchiata imagine nedreaptă în lume. Și de asemenea moralizarea, încet, dar sigur cu binele.

   Și altă viață veți simți chiar imediat, convingeți-vă singuri, nu-s palavre. EL E acuma cu mine și-mi confirmă de vreți, fiți pe fază și conformați-vă la bine! Căutați un timp să ignorați mass media de tot și concentrați-vă pe îndreptarea voastră. Nu se face gaură în CER de vă împăcați un scurt timp cu EL, încercați. Și sigur vă va fi altă existență, simțită de ce-i serioși și sinceri cu EL.
   Într-adevăr nu-i chiar ușor, după așa nedreptate s-o rupem și gata, dar ia încercați. Un timp de probă și comparați trăirile și rezultatele. Că nu au să vă vie a crede, că-I aveți colaborarea la îndemînă cu Însuși Divinitatea CER-ească.
  Totu-i posibil de vrem să ne fie bine și nu numai nouă, cum dorește doar EL. Să fim împreună, demostrați că se poate, doar de vă ambiționați. O perioadă doar de probă și veți vedea mai departe, judecînd ce vi se petrece cu viața. Urmînd  viața care vă va plăcea, sigur nu veți mai vrea răul și nedreptatea în viața voastră.

1581.Nepăsarea altora ce ne molipsește

  Să ne dovedim mereu de putem capabili de a scoate capul din nivelarea socială. Depășindu-ne condiția mizeră, nedreaptă, ce-L nemulțumește și să ne îndreptăm. Din cenușiul ticălos al lumii, denivelarea bună, înălțarea-i de dorit oricînd. Că avem și firescul obișnuit din noi, imoralitatea uneori și căderi umane, o fi, dar căutăm să ne reabilităm. Cu greu și năzuim tot înspre ceea ce se vrea de SUS.
   E un mod de a fugi de răspunderea nemiloasă a pierderii aproapelui, durerea. O schimbi că asta-i cred și rostul obiceiului, să faci haz de necaz. La înmormîntare imediat e praznic și chiar chef, să uităm că s-o dus unul dintre noi, vii pînă mai ieri. Și după multă jale să ne mai uităm necazul, chef și oarecare bucurie, de se poate. Mai degrabă nepăsarea altora ce ne molipsește cît de cît.
   Da e de dorit, că sîntem tare nedrepți și înrăiți, imorali și cu fapte urîte. Și-I cerem să ne apere de noi înșine, pentru a nu regresa și mai mult în nedreptate. Nu găsim destulă putere să ne abținem, să ne îmbunătățim, măcar cîte puțin.
   Mereu dorința de a fi, de a exista, de a nu fi chinuiți, indispuși, părăsiți și în suferințe. Mereu să facem cîte ceva, dar gîndul la EL niciodată și asta-i cauza neregulilor vieții. Ne închipuim nedreptatea că-i corectă și-i strigător la CER și EL ia măsuri și o încurcăm cu toții nedrepții.
   Cu mass media asta așa nedreaptă în acțiune mereu și agresivă 24 din 24. Nu-i de glumit, e de evitat, că ne înrăiește și îndepărtează de EL și îndreptarea cerută. Copiii și tineretu-i vulnerabil și nedreptățit înspre bine și bun-simț, lipsit cu desăvîrșire. Și astfel nepregătit pentru viață și înstrăinat de EL. Și pregătit pentru părăsire și suferințe, care nu întîrzie mult.
   Viața de nu-i cum trebuie luată în serios corect trăită, e de primejdie. Și libertatea-i un risc, deoarece nu știm ce să facem cu ea, nedrepți fiind. Lipsa educației de tineri ne pregătește pentru necazuri și scurtarea existenței.

1411.Mass media, viaţa e risc

   Ni se pare că odată plecat dintre noi unul drag, pe tărîmul celălalt şi conform obiceiurilor şugubeţe, că serioase nu-s. Puşcăm un chef de pomină, i se zice pomană, o fi dar cu băutură şi gîlceavă, ioc ajutor ţie îndoliatule! Doar tragi nădejde că vei uita, aiureli, nu-i aşa. E doar o părere şi ţi se întorc nevoile lipsei, după cel plecat, cu vîrf şi îndesat.
   E de dorit ca fiecare în dreptul său să se gîndească din timp la clipa de despărţenie de cei vii. Şi să-şi ia măsuri de îndreptare corectă, măcar moralizat, să-i fie mult uşurată trecerea. O va simţi familia şi el în primul rînd. De poate şi binele doar de înfăptuit şi să-ncerce a-L şti măcar cît se poate de corect. Va fi o îndreptare de ultim moment, dar decît deloc, e totuşi mai bună. Şi să fie sinceră, că-i aşteptat.
   Nici-o închinare altă decît LUI, restul îs de pomană, deşarte. Zeilor lari şi alte închipuite obiceiuri nu te scapă de-L nemulţumeşti pe Însuşi Divinitatea LUI ce-I Singurul Responsabil din CER de noi cei vii de pe aicea. Şi nu oricum ci şi moralizat corect, că altfel e degeaba, ruga să ne apere EL de noi înşine. Noi înşine e marele bai ce ne încurcă azi mai tare ca-n trecut, ne-am înstrăinat tare de EL prin imoralitatea hîdă şi rea.
  Şi încă o teroare nouă, mass media şi altele încă la fel de corupte şi imorale purtătoare de nedreptate ne zăpăcesc. Pe ce-i pierduţi cu firea şi uşor de dominat, gură cască cît vrei distanţîndu-se grăbiţi de dorinţa SA. Luaţi-o cum vreţi are şi bune dar majoritatea-s rele şi urîte şi amestecate în deruta celor nedrepţi şi aşa. Despre EL nu am aflat nimic mai acătării, ci foarte sporadice veşti şterse. Dar minciuna-i peste tot domină şi gălăgioasă şi foarte diversă. Tot minciună şi nedreptate e.
   Viaţa e un risc asumat, primejdii cam peste tot, nedreptatea şi răul ne ademenesc mereu, de bine nu se prea ştie. În aşa condiţii, ne salvează morala şi înfăptuirea doar a binelui. Şi de-L vom şi afla ar fi minunat. Dar singuri că-I dosit tare de nedreapta lume. De vă-ncumetaţi, de nu domol, atei pînă se vor ridica nevoile nedrepte din lume. Întrezărind atunci mai a cătării Lumea SA şi pe EL, mai la-ndemînă oarecum.

1376.Supărat că-L ignorăm

   EL ne-o creeat şi ne-o dat Pămîntul pe mînă, să ne vedem de ale noastre existenţe şi-n treburi cu cei mai destoinici să progresăm înspre bine, cu bun simţ şi să-L ştim corect, cît mai corect. E un fel de a spune că ne-o lăsat, că nu ne-o lăsat din supravegherea SA permanentă, ca Responsabilul Unic Ce E din partea CER-ului de noi vii de pe aicea.
   Se tot bate monedă pe sfîrşitul lumii, nu-i nici un sfîrşit, ci doar al celor ce nu-L ştiu corect, luîndu-se după nedreptele religii din lumea largă. Bineînţeles atunci cînd le va veni rîndul. Şi imoralitatea contribuie la accentuarea îndepărtării de EL şi facerea răului şi urîtului în viaţă.
   Semeaţa desăvîrşire e un vis al celor încrezători, mai ales înspre calea SA. Dar sînt şi oameni obişnuiţi cu bun-simţ şi care-şi duc existenţa înfăptuind binele şi utilul. Şi care-şi văd de ale lor tihniţi în viaţă, care căutîndu-L, L-au găsit şi-L urmează fără mare fală, că nu-i timpul. Ori din contra nu-L ştiu încă-L caută, dar ne căzînd în plasa religilor nedrepte, duc o existenţă mulţumitoare ei şi ai lor.
   Iar o accentuată greşeală în nt să nu-I greşim cu gîndul măcar, gîndindu-ne de rău ori ne la locul lor faţă de oameni. Una-i gîndul rău şi de nu-l înfăptuieşti înfrînîndu-te, nu-i rău. Şi alta-i fapta rea urîtă, săvîrşită asupra altuia. Nu poţi greşi de două ori ci o dată şi-i suficient în faţa SA, să nu fim mai catolici ca papa. Se impune cu desăvîrşire moralizarea noastră între oameni, fără amînare şi cu interesul pentru existenţa ta în lume.
   Cînd dăm de pomană, de milă, cînd ajutăm unul la nevoie, nu-i acelaşi lucru cu a avea doar de gînd, dar nu treci hotărît la fapte bune încă.
   Vrerea SA către voi, nu contează de cine-i dusă-n lume, important-i mesajul şi de urmat clar şi spre desăvîrşire. De obicei EL ne doreşte avînd cerinţe de bun-simţ înspre bine şi util nouă şi să-L ştim corect. În general cerinţe simple, noi de obicei le complicăm altora şi chiar şi nouă, piezîndu-ne în amănunte neimportante LUI şi nici nouă. Îndepărtîndu-ne de la dorinţa SA, şi-n timp ne părăseşte supărat că-L ignorăm.

1341.Autodistrugerea

   Să ne luăm după imaginaţie şi plăsmuirile ei, crezînd în ele decît în observaţiile empirice ale fiecăruia în mod firesc. Să voim lucrurile dar nu şi consecinţele lor, pentru că ne închipuim că excepţii fac legile generale ale realităţii în cazul nostru. Asta se cheamă prostie, cu caracterul nefast al imaginaţiei şi rolul ei în nenorociri, pregătite de om fără minte.
   Prostia nu se auto-elimină, ci-i nevoie mare scornind teluricul strict existenţial în mod voit, dar pare din întîmplare.
   Ne întristăm de vremelnicia celor lumeşti, ne-am dori un timp mai îndelungat de existenţă a noastre şi tot ce-i cu noi trecător. Dar nu se poate, mai ales că-L nemulţumim fiind imorali şi neştiindu-L corect. Se impune o îndreptare cum ne doreşte EL s-o înfăptuim cu noi înşine, şi atunci cine ştie ce, vom afla. Temporalitatea condiţiei umane, eu consider, că-i datorită necunoaşterii SALE corecte şi neîndreptaţi cum ne pretinde.
   Oricum în raport cu Divinitatea şi nu numai, ce-s constante ale existenţei, noi sîntem trecători. Şi de nici nu ne interesăm cum trebuie de acestea, corect să le ştim în relaţiile cu EL, nu prea avem ce dicuta deocamdată. Imoralitatea s-o înlăturăm şi să-L ştim cum trebuie mulţumitor nouă şi LUI, cum ne va permite. Ca un prim pas spre ce trebuie să ştim şi-n continuare să-L abordăm cum putem pentru restul cunoaşterii necesare nouă.
   De nu, ca-n atîtea rînduri în timp, ne-am irosit bune ocazii de a stabili relaţii corespunzătoare cu Lumea LUI. Şi am plătit, îndepărtîndu-ne de EL şi-n părăsire am suferit neştiindu-L cum ne trebuie în mod firesc. Explicaţii găsim destule, justificînd între noi neajunsurile petrecute, dar nu pricepem esenţialul : părăsiţi fiind de EL ne creiem singuri necazuri unii altora, nimicindu-ne reciproc şi cîte alte suferinţe ce ni le prilejuim din vina că nu ne comportăm cum doreşte EL, noi toţi.
   În lume-i atîta imoralitate şi răutate, destulă să ne distrugem de nenumărate ori şi nu numai, fiind şi alte necazuri, doar EL ne-o împiedicat, protejîndu-ne în timp, de noi înşine şi de altele. Nepricepîndu-ne să ne îndreptăm ca o condiţie a opririi pedepselor, cînd ne părăseşte şi-o încasăm în neştire degeaba tot mereu, de tare mult timp în continuu.