EL în loc să fie în interiorul, singura preocupare a credinței, doar în EL. E acuma și de cînd lumea, mai puțin acea perioadă propice, veche, cu al SĂU popor. E deci în afara religiilor, bineînțeles nimeni nu recunoaște, dar atunci de ce-i suferința între oameni?! Din cauză că nu-I mulțumit de noi, că nu-L luăm cum trebuie în considerare.
Ignorat cu ori nu cu bună știință, înlocuit cu cîte himere, zei închipuiți, minciuni. Fudule prostii costisitoare și acuma prin lume plătite din greu prin necazuri diverse. Prin care-și arată nemulțumirea perenă de cam cînd lumea, față de noi. Nedrepții între noi și-n fața SA, neputincioși, leneși, delăsători, imorali. Fricoși dar niciodată îndeajuns, ca să băgăm la cap și să ne îndreptăm și de teamă.
Teama-i molipsitoare, dar nu știm să ni-o explicăm firesc și rezolva demn încă omenește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu