4361..Și oriunde.

  Da, îi cunoscută relația SA cu noi prin diverși aleși, pe care-i propagă-n lume și de pe aici și de aiurea după principii ce ne scapă. Deocamdată nu ne dorește dezmeticirea mult clamată de pe aici, încă nu-i vremea și continuăm în neștire cît se va considera de SUS. Un SUS ce-L aproximăm destul, îndepărtați de EL și EL de noi pînă ne vom apuca cum trebuie de treaba noastră corectă.
  De oameni desăvîrșiți a ajunge din urmă premize ce-s doar în CER convenite de cînd lumea și pentru noi încă ne căutate. Ci destul de neputincioși îmbîcsiți de neputințe, mîndri de dăm în gropile fărădelegilor, legile SALE date nouă spre urmare. Și nici azi urmate, ci ignorate, amînate, părăsite, convenindu-ne mai abitir răutatea, egoismul, urîțenia umană dintotdeauna.
  Fugind de mama focului de responsabilitatea adevărată de om în natura Pămîntului, cum trebuie în fața SA, între oameni și oriunde.

4054...De aflat și îndreptat.

  Ne dezmeticim tare greoi și acei oarecum în solda SA, aleșii pe sprînceană de SUS. Trăiesc nu tocmai conștienții corect de EL și noi cum ar trebui să-I fim și-ntre noi toți și-n natură de asemeni. Deci o duc mai acătării ca ceilalți, cît reușesc a-I fi pe plac, înscriindu-se-n tematica dată omenirii de CER. Și li se îngăduie cîte ceva dar nu totul în viață, nu-I îndeplinesc cum e cerința chiar totul.
  Și-n final nu-s 100% mulțumiți cum pleacă de pe aici, uneori nici nu apucă să-și dea seama. De momentul ales de EL să-și încheie viața, deci se impune strașnică drămuire. Chiar în relațiile cu EL mai apropiate, de știut cît mai bine cum ni se cere a-I fi. Nu la întîmplare, nu-i nimica lăsat de SUS să-I scape, ci totu-i strașnic socotit între noi și EL.
  Astfel orice neconcordanță ce ne deranjează e de luat legătura imediat cu CER-ul. Și de aflat și îndreptat, că altfel nu se poate trăi cum sîntem dați a fi 100%.

2641.Ca o pavăză în fața multor încercări

  Absurde sînt regulile date de cei aleși în vremurile nedreptelor trăiri ce le suferim. Ca încercări ce trebuiesc ispășite, cu gîndul la EL și izolîndu-ne de așa nedreptăți. Ne intrînd în cîrdășie cu ele, ci cu ale noastre bune fapte și vorbe. Și cu gîndul la EL cît putem mai mult, ca o pavăză în fața altor încercări. Doar vom reuși să-I fim cum trebuie și-ntre oameni, reușind îndreptarea dorită.
  Cu dragostea în balans cu cumplita ură, așa ne ducem uneori secvențe de trai. Nedemn de oamenii ce susținem că sîntem și nu reușim să și demonstrăm. Decît contrare firii umane, îndoielnice apucături nedrepte LUI și nouă ăștialalți. De fapt pentru toți îs de ne înfăptuit cu atenția necesară îndreptării. Și menținerii în niște limite cît mai de bun-simț, dreptate și bunătate.
  Nu numai între oameni dar și-n mediul nostru comun, de ale locurilor frecventate. Naturii și componentelor ei să nu-i pricinuim daune defel, ca și unor oameni. Că așa ne cere EL să-I fim cît vii sîntem pe Pămînt.