4410..Ni-i necesar.

  Cînd îI călcăm în străchini, cumva parcă anumea întinse în fața noastră, neatenți nu le dăm importanța necesară. Cerută de SUS și ni se suspendă drepturi, numai îndatoririle ne mai amintesc de EL și totuși îndreptarea cunoscută. Nu aproximată, ci corectitudinea în fața LUI, ca Singurul Dumnezeu, Cunoscut dar tare Necunoscut, Evitat.
  Ocolit în fel și forme, numai LUI nesupuși și ne vine scadența la o adică, plata peșin, nerînduită după știrea noastră, ci doar a SA.  Noi vom constata dilema nepriceperii SALE de către noi oamenii în nici un fel, chiar de vrem, nici EL nu se lasă cunoscut ușor. Nu-L merităm pe de-a-ntregul și pe felii nu-I Întregul CEL Știm din auzite de la alții mai atenți cu EL și EL cu ei.
  Ne smomește, ne ademenește cu multe și mărunte ale vieții toate necesare să ne fie cu priință, dar mereu vrem mai mult, ni-i necesar.
4409..Așa că-i de muncă.
Primim dreptul la viață, existăm pe Pămînt în limitele cunoscute, vrînd cam de toate cele ce ne dorim, familie, sănătate. Preocupare pentru a fi ce vrem în societate, să ne cîștigăm existența cît mai onorabil făcînd în limitele cunoașterii binelui. Bunului simț, cumsecădeniei în natură și oriunde cam de toate cu dreptate și-I mai și greșim, ne pasc trageri de urechi și altele aflate-n timp și spațiu.
Nu ne prea plac, nu-L știm mai defel și vrem nu numai mărunțișurile firii umane de pe aici, culoarea și parfumul vieții. Dar esențialele zise mai sus să ni se asigure cu precădere, nu așa la hurtă, ci fiecăruia cum trebuie, dar noi la rîndul nostru?! Sigur îL faultăm de cîte ori nu-L luăm în calcul corect, ci pe sărite și-n bătaia de joc de pe aci, fără Dumnezeul CEL Adevărat.
Căutînd scăpări diverse, c-o fi c-o păți, nu ține! E Ferm încă din Începuturi și nu-I tăgadă cu EL, așa că-i de muncă ca să ne fie casa casă și masa masă!