4414..Fiecare la timpul său.

  E un paradox ce-l aflăm și-l află și ei africanii în devenirea obligatorie a mersului lumii spre aflări încă ne aflate. Elucidarea dezmeticirii, cum e cu ea, pașii, deci contorizarea emancipării, educării la nivelul cerințelor înalt educaționale. Și a tinerilor și nu numai, a întregului cu vremea teritoriu uman și african, porniți a ne îndeplini menirea de pe acolo și destul de tîrziu.
  Deci cam ultimii aflăm drumul dezgolirii în fața LUI și a lumii ce încă ne-o creem cumva și noi cu EL, chiar de încă inconștienți, deocamdată. Că nu ne lasă de izbeliște, devreme ori tîrziu, cu toții trebuie să ne comportăm între noi și oriunde cum ne cere. Chiar dacă încă bîjbîim cu predilecție nedumeriți și credem că sîntem corecți și nu-I sîntem și nici nouă.
  Cerința are cursul divers pecetluit, dar care nu-i oricum, ci după un tipic ce-l aflăm de vrem ori nu oarecum fiecare la timpul său.