Cînd dorim pedepsirea unora, ce nu-și găsesc locul cuminte îi îndrumăm, mai bine zis, singuri își cată de cale spre Palestina. Unde-i locul încă al plîngerii, pînă se vor găsi căile îndreptării cuvenite fiecăruia de pe acolo, cum ne dorește doar EL. Și să-L urmăm, că altă cale nu-i, nici n-o fost și nici nu va fi, că-I sîntem datori vînduți dar nu credem și pace nu mai avem.
Cît sîntem anapoda, fără de EL și nerespectînd îndrumările SALE date nouă nu de acuma, ci din vechime chiar pe acele locuri altora cam ca noi. Dar tot fără de minte și tot în răsplata SA ce ține de atunci pînă acuma cam la toți ce nu-L respectă cumsecade. Luîndu-L în calcul numai pe EL, ținînd cu dinții de cele hotărîte de SUS ca să ne fie bine tuturora, cît om mai dăinui pe Pămînt.
Nu ne cade la socoteală bine potolirea, ci nelegiuirea, nedreptatea, imoralitatea și toate cîte nu ne duc decît nicăieri, fără minte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu