4442..De ce toate acestea?!.

  Să mă explic de unde vine această luare oarecum în ușor a ceea ce scriu cumva în credința ce încă visez s-o am corectă ca și noi toți. Cînd eram în marele necaz din tinerețe și-I promisesem de mă va ajuta că-I voi construi o biserică LUI în general. Ne clarificîndu-L defel EL, CEL Adevărat, ori minciuna isus vehiculată-n nt(noul testament) și după multe decenii în uitare cu viețuire în comunism.
  Și cu greșeli mai mari ori mai mici față de UN EL Adevărat și necunoscut atunci ca și acuma, dar nicidecum față de minciuna din nt. O venit, zisă pe aci și dezmeticirea cumva bună dar doar începută, că mai trebuia să puie EL umărul mai insistent, cred, la desăvîrșirea priceperii mele. Cum o doresc și o dorește și EL și Lumea SA cu noi toți, dar deocamdată nu cred că-I luat pe nepregătite cum sînt și eu, oricum mai „știutor” vizavi de voi.
  De nu știu multe mari și mărunte în amestec cu destule altele bune și mai puțin bune, fiind neexplicate corect pe de-a-ntregul și de ce toate acestea?!

4090...Bine nelegiuită printre oameni

  Vedem că am dat de necazuri, care mai de care mai fără de ieșire, orizontul. Ni-i  negru în față, ne tot afundăm conștienți, ne dăm seama că am încurcat-o. Groaznic și căutăm nedumeriți ajutor, ne găsim într-o situație fără de capăt. Decît cel mai nedorit, îl întrezărim sfîrșitul neputinței de a fi oameni pe Pămînt. Și ne dorim să mai trăim, dar nu știm cum e de făcut, orbecăim întruna de o vreme.
  Conștienți și de iluzia religioasă ce ne tot dă ghes neputincioasă și ea oriunde. Ni se arată tare și mare pe cheltuiala a gură-cască cît vrei și nu vrei, inconștienți. Cu toții și acei religionari și acei necăjiți ajunși la fundul sacului, fluturînd. Flamura albă a predării, dar cu oarece condiții măcar cît de cît onorabile. Că nu au înțeles rostul vieții pînă acuma pe Pămînt, supunîndu-ne neputincioși nerușinării.
  Egoismului, șmecheriei, răutăților și urîtului trăiniciei ce-i bine nelegiuită printre oameni.

2305.Trebuind să avem o ierarhie a valorilor proprii

  Să fim trup și suflet ori în ce vrem, nu ne dezmembrăm de dragul vreunei porniri. Mai să zice, mai ai naibii să fim și dăm de necaz propriu, încălcînd principii morale. Ori de conviețuire pașnică în familie ori societate, trebuind să avem o ierarhie a valorilor proprii. După care să ne ghidăm mereu, să avem un fir conducător, o cale formată, să știm ce vrem la un moment dat.
   Se întîmplă modificări în viață care nu-s întîmplătoare, dar noi nu știm multe și o vreme oscilăm pînă ne regăsim cum am dori. Și chiar atunci nu-s toate bătute-n cuie definitiv, ci apar oportunități, să spunem de ordin spiritual. Care de regulă te cam clatină definitiv și cam irevocabil, depindem de alte forțe ce ne conduc din afară și nu le prea știm. Că le luăm o viață întreagă cam în căruță, pe toate, e firesc azi în lume, dar vine vremea scadențelor de pe urmă.
  Și de regulă mai cătinel și apăsat mergem prin existență, păsîndu-ne de mai multe, învățînd de la o vreme ce-i și cu viața asta. Cît se poate, că-s limite ce nu le pricepem poate niciodată, doar cu EL fiind în relații ce-ți permit să mai știi, de vrei. Te mai și obligă viața, vrei nu vrei pe o cale apuci și mergi și de nu-ți convine și nu poți scăpa, caută-L și scapi.