3271.Echilibrarea insului, alcătuire sub semnul teribil al morții, de nu ne învățăm minte

  Nu ne împăcăm cu separarea sufletului de trup, a gîndirii și a spiritului fără corp. Ci ca un tot unitar, indivizibil și pus în vigoare, la treabă cît trăim, cum trăim asta-i altă treabă. Și aici ca și restul omenirii greșim deocamdată, oare pînă cănd? Totul e într-o devenire aptă de oricînd mai mult, materia și spiritul-gîndirea într-o coaliție.
  Ce nu-i de pe aici ci de Acolo și aici în desfășurarea cunoașterilor trebuincioase. Într-o programă în care CER-ul o tot investit și acum ne mai așteptă cu unele îndreptări și cunoașteri. În domeniul SĂU cu adevărat și a moralei și a binelui între noi cumsecade. Fără frică, dar încă-i tare greu, în lupta pentru potolirea foamei și celorlalte cerințe firești.
  Printre care și erosul, o așa necunoscută, așa de buclucașă și atît de dărîmătoare de nu-i educație și morala binelui și altele. Echilibrarea insului, alcătuit sub semnul teribil al morții, de nu ne învățăm minte. Pînă acuma ne reușind mare lucru.

2952.Ceea ce noi încă habar nu avem încă o vreme

  Că nu ne împăcăm cu nedreptatea lumii actuale și nelegiuirile ei, ce ne înstrăinează. De omenescul firesc ce trebuie menținut și dezvoltat în concordanță cu morala binelui. Măcar și utilitatea însușirilor frumoase și cunoscîndu-L cît ne putem permite. Fără a forța nota generală, ce-i cam fără EL și dreptatea, ci minciuna și fărădelegea. Peste tot predomină, cu unele excepții bine venite ce ne mențin.
  Încă-n calea LUI, dorindu-ne continuarea îndreptării firești la toți oamenii la fel. Ne uitîndu-ne în urmă, că EL E de actualitate, nu de mult s-o întors cu fața la noi. Căutîndu-ne să ne comportăm cum ne-o creat și urmărit să devenim oamenii SĂI. Nu așa înstrăinați încă de calea LUI, nedrepți între noi și înrăiți, egoiști și alte nedorite.
  Că nu-L înțelegem defel și-I contestăm multe drepturi ale SALE, ce-s în lume sfinte. Și de cînd e Pămîntul și EL în Univers, ceea ce noi habar nu avem încă o vreme.

2647.O cale ce va fi cîndva unică în lume

  Nu ne împăcăm cu astfel de societate nedreaptă, cu lumescul meschin și egoist. Ne rămîne doar, pînă un alta, realizarea unei înfăptuiri ce să ne reprezinte. În care să ne refugiem de viața coruptă, ruptă de realitatea LUI , nefirească nouă. În aflare de o cale ce va fi cîndva unica din lume. Se poate spune că-i o evadare în afara timpului în care-i omenirea asta denaturată de minciună și nedreptate.
  Sincer să fiu e greu și-i anacronic uneori, în aparență doar, că-i încă neputință. Necunoaștere adevărată și lipsa unor îndeletniciri mai altfel, necunoscute încă. Se vede că EL ne dorea să ne inventariem toate posibilitățile noastre bune rele. Cum or fi, aflîndu-ne în treabă fără cap și coadă, reușind să aflăm limitele la care putem ajunge.
  Și sincer și nesincer doar înaintînd prin veacuri cum o fi, chiar și fără EL. La o adică tot ne va arăta ce-i de făcut cînd ajungem. Că numai EL ne știe complet, noi ne improvizăm o existență, aproximativă. Bîjbîim nu ne știm defel cum sîntem în realitatea Pămîntului, cu bune și rele și unele de ne clarificat fără EL.