Dialogul cu sinele în liniște să-l desfășurați peridic, cum puteți. Departe de ceilalți și să aflați ce multe le știați, dar credeați că vă merg. Nedrepte încercări, ce grabnic să le îndreptați, de nu renunțați la acea trăire. Ce vă înstrăinează de o cale ce încă n-o dibuiți bine, pînă o învățați. Feriți-vă cît puteți mai mult și de-i greu cereți-I LUI ajutorul sincer, cu curaj.
Vi-l va da și să vă croiți o nouă viață, cu familia, chiar de nu știe, făceți-vă voi datoria. Că-n timp lucrurile se vor așeza pe făgașul trebuincios, neapărat, că altfel nu-i cale. Ci deraiere în pierzania nefirească, care voi s-o evitați, pentru a fi oameni realizați. Împreună cu familia ce v-o asumați și cine și ce trebuie după EL
Pînă la adînci bătrîneți, sătul de viață și mulțumit, într-o relație cu EL. Și oamenii, cum trebuie, știind ce va urma și cînd, vei păși și dincolo. În conlucrare în continuare tot cu EL, după reguli ce-n lume nu-s știute încă. Nu merităm încă fiind nedrepți majoritatea și fără EL, terminînd viața tare timpuriu.
Nemulțumiți și neștiutori de cîte trebuiesc să știm, ca să fim oameni cu adevărat. Cum e programa SA pentru noi. Și ne luată în seamă din necunoașterea generală. Terminînd-o cu lumea grăbiți de neputința noastră, cînd moartea ne desparte. De ale lumii și împrejurimilor obișnuințe, odată pentru totdeauna. Așa sfîrșesc nedrepții ce sînteți încă o perioadă dată, ce o vom trăi încă.
Că nu ne împăcăm cu nedreptatea lumii actuale și nelegiuirile ei, ce ne înstrăinează. De omenescul firesc ce trebuie menținut și dezvoltat în concordanță cu morala binelui. Măcar și utilitatea însușirilor frumoase și cunoscîndu-L cît ne putem permite. Fără a forța nota generală, ce-i cam fără EL și dreptatea, ci minciuna și fărădelegea. Peste tot predomină, cu unele excepții bine venite ce ne mențin.