4051...Ci-n derîdere chiar în mică măsură.

  Ca să vedem și ne costă ce nu credem, atunci în 1935 EL avertiza întreaga omenire de pe la noi. De pe meleagurile noastre, bazîndu-se și pe mass-media vremii care volens nolens. Își facea datoria informînd atunci despre EL și cerința LUI către lume oarecum. În general, nu numai la țărișoara de atunci înfiripată oarecum, zic cu înlesnirea LUI.
  Și-I mulțumim mereu, dar atunci nu L-am prea băgat în seamă nici noi cum dorea. CER-ul și nici lumea în întregul ei, informată cît se putea la acea oră, că ni se pregătea. Dezastrul mondial ce-o urmat că nu L-am luat în serios, chiar într-un serios. Ce trebuia să depășească așteptările SALE, nu încă să-L nemulțumească cum o fost de fapt.
  Ne luat în seamă suficient nici pe la noi, ci-n derîdere oarecum chiar și-n foarte mică măsură.

2938.Împlinită de ceva ce ne privește din urmă

  Grija timpului dispare de trăirea bucuriei trecătoare, de-o fi repetare ori o boare. A vremii ce ne joacă feste nouă așa antrenați în lumea pierdută tare. Viitorul nu ne mai atinge, ci un trecut se află-n prezent, înfășurîndu-ne, scuturîndu-ne a ne dezmetici. Ce timpul oare, e cu noi? Sigur, dar așa-i iluzia plăcerii fugare, împlinită de ceva ce ne privește din urmă, uitarea.
  Nu-i posibil un timp pînă ne încorporăm în prezentul ce ne așteaptă răbdător o vreme. Ne dezmeticim cu însemne trecătoare, doar simțite sinelui devenit cuminte și atent la altă vreme. Fericit, nu mai degrabă înștiințat  de-o altă trecere a timpului mai acătării, densă, prudentă cu noi înșine. Poate stăm cumva și doar nu conștientizăm așa ceva.
  Oricum nedreptatea ne influențează negativ viața, expresia trăirilor, exteriorizîndu-ne neplăcut firii. Încîntați și îndurerați de ce trăim inexplicabil oarecum.